Lăudaţi pe Domnul (studiu biblic): 2) – Cântarea şi Cântăreţii

„Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele”. (Psalmul 100:4)

Allan Bloom de la Universitatea din Chicago, efectuând un studiu asupra educaţiei americane spunea: ,,nimic nu este mai caracteristic acestei generaţii decât dependenţa de muzică. Astăzi o mare parte a tinerilor între 10 şi 20 de ani, trăiesc pentru muzică. Ea este pasiunea lor. Nimic nu-i entuziasmează mai mult ca muzica. Nu pot lua în serios nimic ce nu are tangenţă cu muzica. Atunci când sunt la şcoală sau în familie, ei tânjesc să se cufunde din nou în muzica lor”.

Un alt studiu efectuat de către American Medical Association, subliniază faptul că tinerii americani între clasele a VII-a şi a XII-a, îşi dedică muzicii rock, de două ori mai multe ore decât cele petrecute la şcoală, şi concluzionează că muzica exercită o mai mare influenţă decât televizorul.

1. Cântarea în Sfânta Scriptură

Cântarea în Vechiul Testament:

• Cântarea a fost prezentă încă de la creaţie.

• Iov 38:4-7 „Unde erai tu când am întemeiat pământul? ……………….. Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”?
• Cântarea lui Moise – Exod 15:1 – 21
• Cântarea Deborei – Judec. 5:1 – 31
• Cântarea Anei – 1Samuel 2:1 – 10

David este primul care organizează cântarea şi cântăreţii la Casa Domnului, după porunca Domnului – 2Cronici 29:25. Liderii cântăreţilor erau Asaf, Heman şi Iedutun, iar fiii lor erau un fel de profesori (prooroceau alături de arfă şi de alăută) constituiţi în 24 de grupuri cu câte 12 ucenici fiecare, în total un cor de 288 de persoane – 1Cronici 25. De asemenea, conform 1Cronici 23:5, mai exista un alt grup de 4 000 de leviţi, însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele.

David, împreună cu cei trei cântareţi, sunt autorii majorităţii psalmilor. „Psalm” înseamnă „a cânta acompaniat de alăută”. Cântarea cea mai des întâlnită în psalmi este: ,,Lăudaţi pe Domnul că este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui”.

Aceaşi formă de organizare a cântăreţilor, o regăsim mult mai târziu, când cei întorşi din Babilon, au sfinţit zidurile Ierusalimului, sub conducerea lui Ezra şi Neemia – Neemia 12:27 – 47.

Cântarea în Noul Testament:

Domnul Isus şi ucenicii au cântat cântările în seara Cinei (psalmii Hallel 113 – 118). Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de lauda – Fapte 16:24, 25, iar noi suntem îndemnaţi să cântăm în Efeseni 5:19, Coloseni 3:16 şi Iacov 5:13. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. (Efeseni 5:19)

Cântarea în cer – Isaia 6:1 – 4 – ,,serafimii strigau unul la altul: sfânt, sfânt, sfânt este Domnul ostirilor”.

Apoc. 5:8 – 10  „ …. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam  ….”

Apoc. 14:1 – 3  „ ….. şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor …….”.

2. Cum definim cântarea?

Cântarea este o formă afectivă de exprimare, care transmite un mesaj, care este mai puternic şi mai eficient decât dacă ar fi transmis prin cuvinte. Muzica este un limbaj, iar stilul este modalitatea specifică de utilizare a acestui limbaj. Elementele limbajului muzical sunt: melodia, ritmul şi armonia.

Cântarea îi este plăcută lui Dumnezeu şi face mai mult decât o jertfă de animale – Psalmul 69:30,31  „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite”!

Pentru a înţelege cât de puternic este mesajul transmis prin cântare, în comparaţie cu acelaşi mesaj, dar transmis în formă verbală, vreau să vă dau un exemplu cotidian.

    Pe când eram tânăr, îmi amintesc că în zona unde m-am născut, trăia o soră (sora Mărioara din Sângeorz Băi). Ea era o femeie educată şi lucra ca profesoară însă avea o pasiune: chitara. Probabil că era o femeie singură pentru că o vedeai foarte des prin locurile publice (parcuri, săli de aşteptare, trenuri), întotdeauna însoţită de chitară unde cânta şi apoi le vorbea oamenilor despre Dumnezeu. Cineva fiind deranjat, a depus o plângere la autorităţile comuniste, denunţând faptul că această femeie face propagandă religioasă. A fost chemată la judeţ ca să dea socoteală. Ea s-a dus însoţită de chitara ei dragă şi înainte de a răspunde întrebărilor a cerut permisiunea ca să cânte o cântare. Ofiţerul care o interoga fiind de-a dreptul surprins de mesajul cântării, i-a spus doamnei că dacă acesta este lucrul  pe care ia îl face în locurile publice, este liberă să-l facă că nimeni nu o va mai deranja de aici înainte.

A fost puterea unei cântări care poate să înmoaie cele mai împietrite inimi.

3. Ce influenţă exercită cântarea?

Muzica fiind o exprimare afectivă, va influenţa toate cele trei entităţi ale fiinţei umane: trupul, sufletul şi duhul.

• trupul este cel care cântă, sau recepţionează cântarea pe care o ascultă.
• Sufletul (raţiunea, voinţa şi sentimentele), este cel care percepe mesajul transmis prin cântare.
• Duhul (spiritul), este cel care ne face conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu, ca răspuns la închinarea noastră.

Pentru ca acest lucru sa se producă, cântarea trebuie să fie echilibrată:

• un echilibru între elementele limbajului muzical (melodie, ritm şi armonie) şi mesajul cântării. O melodie prea ritmată va influenţa în exces trupul, în detrimentul celorlalte două. O melodie prea armonioasa nu va fi în acord cu textul care ne îndeamnă la acţiune (ex. ,,Sus la lucru amice creştine” sau ,,Eu sunt un ostaş al crucii”).
• Un echilibru între cântare şi cântăreţ. Este importanta motivaţia celui care se angajează în cântare. O cântare spirituala va trebui să ne afecteze la toate cele trei nivele, iar daca nu se întâmplă acest lucru, problema este la noi. Cântarea care ne atinge doar trupul, denotă faptul că mintea noastra nu este angajată să raţioneze mesajul cântării şi prin urmare niciodată nu vom ajunge să conştientizăm prezenţa lui Dumnezeu.
• Un echilibru trebuie să existe şi între textul cântării şi disponibilitatea noastră de a trăi ceea ce cântăm. Exemplu: ,,Suntem gata ca să ne jertfim / Pentru Domnul chiar să şi murim”

4. Cântăreţii
5. Alegerea leviţilor (cântăreţilor): Întrebarea la care trebuie să răspundem este următoarea: cine este abilitat să cânte cântarea care poartă cu sine un mesaj creştin?

Textul din  Exod 32:1 – 29 ne vorbeşte despre punerea leviţilor în slujba Domnului. Pe de o parte vedem aici un popor care ajunge să fie fără frâu, să cânte şi să joace în faţa unui viţel de aur şi pe de altă parte pe fiii lui Levi care aleg în acele dificile momente să fie pentru Domnul. Se pare că ei nu au luat parte la sărbătoarea viţelului, împreună cu ceilalţi.

Primul pas pentru ca cineva să fie abilitat să cânte pentru Domnul nu este talentul nativ ci relaţia lui cu Dumnezeu. Un cântăreţ trebuie să se despartă de tot ceea ce este lumesc şi să se dedice pentru Domnul şi apoi să ţină cont de abilităţile muzicale.

Psalmul 33:1   „Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă”.

Psalmul 111:1  „Lăudaţi pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără prihană şi în adunare”.

1. Talentul cântăreţilor – Nu toată lumea are abilitatea să cânte. Am arătat că primul pas, pentru a fi calificat de cântăreţ în Casa Domnului, este pocăinţa. Al doilea pas este talentul nativ, auzul muzical, capacitatea de a menţine linia melodică. Aici ne confruntăm cu un paradox. Pe de o parte sunt atâţia care au un talent nativ de a cânta, dar le lipseşte motivaţia (şi nu se dedică slujirii prin cântare), iar pe de altă parte, sunt mulţi care nu posedă acest talent, în schimb au o râvnă nespusă de a cânta. În acest caz trebuie făcută diferenţa între cântarea ca slujire publică şi cântarea ca devoţiune personală. Înainte de a ne angaja într-o slujire publică prin cântare, este necesar să ne consultăm cu un cunoscător în materie de muzică, iar dacă nu avem talentul necesar, este bine să folosim cântarea doar în devoţiunea personală.
2. Motivaţia cântăreţilor: Fiii lui Levi ca să intre în slujba Domnului au trebuit ca să plătească un preţ şi încă unul foarte scump. Tot aşa cel care vrea să se dedice lucrării Domnului prin cântare trebuie să fie dispus să plătească preţul. Să renunţe la propria imagine şi la alte beneficii pe care cântăreţii laici le obţin prin cântare. Singura motivaţie a unui cântăreţ trebuie să fie slava lui Dumnezeu şi mântuirea celor păcătoşi. Acesta este pasul al treilea.
3. Pregătirea cântăreţilor: Pasul al treilea este cel al efortului, al dedicării pentru această lucrare. Trebuie să ţinem cont de următoarele lucruri pentru a fii eficienţi în lucrarea Domnului prin cântare:

• Domnul merită să-l lăudăm şi să facem cinste lucrării Lui, pregătindu-ne la cele mai înalte cote ale calităţii muzicale.
• Trebuie să facem de asemenea un echilibru între profesionalism şi amatorism.
• Trebuie să fim îngăduitori cu cei începători şi cu cei mai putin talentaţi în muzică, dar poate mult mai sinceri şi mai corect motivaţi decât profesioniştii.

Psalmul 84:3 – 7 ,, … Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion”.

Comentarii