Eu şi casa mea vom sluji Domnului (2) – studiu pentru familia creştină

În articolul precedent am abordat câteva probleme generale privind educaţia în contextul modelului cultural în care noi trăim. În continuare vom privi la câteva aspecte practice ale educaţiei în funcţie de cadrul în care aceasta este implementată în viaţa copiilor noştri.

Educaţia din familie:

Copiii au nevoie de modele puternice care trebuie să fie mama şi tata, iar aceştia trebuie să dovedească:

–  Statornicie – în relaţiile din casă, cu familia lărgită, în credinţă, faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică.
–  Armonie – pacea din sânul familiei şi lupta pentru ca aceasta să fie păstrată.
–  Consecvenţă – a face lucrurile care trebuiesc făcute, în fiecare zi.
–  Credincioşie – a fi loial faţă de partener, faţă de învăţătura Scripturii indiferent de circumstanţe.
–  Smerenie – a recunoaşte că ai greşit şi a-ţi cere iertare (de la Dumnezeu, de la soţ/soţie, de la copii).
–  Dependenţă de Dumnezeu – rugăciunea
–  Recunoştinţă – mulţumirea faţă de Dumnezeu şi faţă de partenerul de căsnicie.
–  Dărnicie – a face parte din bunurile tale şi celor care sunt în nevoi.

Dacă părinţii no vor putea oferi un model adecvat şi care să lase o amprentă puternică în viaţa copiilor, atunci aceştia cel mai probabil că vor căuta modele în altă parte.

Învăţarea copiilor (partea didactică) – Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. – (Proverbe 22:6).

–  Învăţaţi copiii normele etice încă din frageda copilărie (vezi ultimul punct din articolul precedent – scopul educaţiei). Nu subestimaţi capacitatea acestora de învăţare chiar la vârstele mici.
–  Familiarizaţi copiii cu Scriptura, când sunt preşcolari citindu-le şi apoi citind ei înşişi porţiuni din Scriptură, pe măsura lor.
–  Învăţaţi copiii să-l iubească pe Dumnezeu, să accepte autoritatea Lui şi dependenţa de El (rugăciunea).
–  Nu pretindeţi copiilor să facă lucrurile pe care noi nu le facem sau să respecte regulile pe care noi le-am încălcat.

Învăţarea copiilor trebuie făcută cu consecvenţă, în totală armonie între părinţi şi fără a face concesii, motivaţi de circumstanţe. De asemenea părinţii trebuie să dovedească smerenie (să nu pretindă că ei ştiu totul, sau că întruchipează perfecţiunea) şi dragoste.

Disciplina – Este o metodă de corectare a unui comportament greşit, cu scopul de a nu-l mai repeta

–  Pedeapsa trebuie să fie întotdeauna moderată şi proporţională cu vina.
–  Nu pedepsiţi copiii dacă înainte nu aţi stabilit limitele pe care aceştia să nu le treacă.
–  Pedeapsa fizică trebuie să aibă în vedere o vină morală (minciuna, furtul, vorbirea murdară) şi nu una de natură socială sau de circumstanţă (a sparge un pahar, vărsarea laptelui, pătarea hainelor). Solomon spune că scopul nuielei este de a scoate sufletul (copilului) din locuinţa morţilor (Proverbe 23:13, 14).
–  Copilul care este pedepsit dar nu ştie motivele, va dezvolta un tipar dominat de nesiguranţă şi vinovăţie patologică.
–  Pedeapsa trebuie să fie proporţională şi cu vârsta. Nu se poate aplica aceeaşi pedeapsă pentru aceeaşi vină, unui copil la şase ani ca şi unuia la şaisprezece ani.

Educaţia din şcoala laică

Scopul şcolii este de a ajuta copiii şi tinerii pentru a se pregăti din punct de vedere profesional şi de a-şi însuşi cunoştinţe de cultură generală. Şcolile de stat se consideră ca fiind laice, dar acestea, chiar dacă în mod indirect, converg spre o învăţătură etică şi morală care se îndepărtează de valorile creştine. Ce sugestii am pentru părinţi în acest caz:

• Ajutaţi întotdeauna copiii să studieze şi încurajaţi-i constant să obţină cele mai bune rezultate.
• Fiţi atenţi la învăţăturile etice pe care copiii le primesc la şcoală şi când acestea nu mai sunt în conformitate cu Scriptura, trebuie contracarate, în colaborare cu Biserica.
• Fiţi atenţi la anturajul copilului sau adolescentului în care acesta se integrează la şcoală. Vizitele frecvente la aceiaşi colegi sub motivul că învaţă împreună, trebuiesc verificate.
• Nu încurajaţi copiii să participe la acele activităţi extraşcolare care pot degenera în practici îndoielnice şi anturaje dubioase. Serbările prelungite până seara târziu, excursiile de mai multe zile cu cazare, întâlnirile tematice la şcoală cu „experţi” în educaţia sexuală a tinerilor, etc, trebuie evitate.
• Nu vă orientaţi copiii spre acele domenii profesionale care nu sunt compatibile cu statutul unui creştin sau care pot să-l îndepărteze de Dumnezeu.

Educaţia din Biserică

Biserica nu este altceva decât o extensie a familiei creştine. Învăţăturile primite în familie sunt aici întărite şi dezvoltate. „Copiii ce participă la serviciile religioase, primesc aceleaşi mesaje pe care le ascultă acasă. Faptul că aceste mesaje sunt întărite de alţi adulţi, contribuie la „a lua mai în serios mesajele primite acasă”, spune sociologul John Bartkowski de la Universitatea din Mississippi. Recomand aşadar tuturor părinţilor:

• Frecventaţi biserica cu regularitate, iar acest lucru va forma un tipar în viaţa copiilor. Există într-adevăr pericolul rutinei, dar este mai periculos să cădem în cealaltă rutină, de a sta acasă.
• Integraţi copiii în toate activităţile din biserică, specifice vârstei lor (şcoala duminicală, grupuri muzicale, grupuri de rugăciune şi părtăşie, grupuri de studiu biblic, etc).
• Colaboraţi constant cu responsabilii acestor grupuri pentru a vă informa în ceea ce priveşte activitatea şi implicarea copilului dumneavoastră.
• Fiţi moderaţi şi responsabili în ceea ce priveşte prestaţia copilului dumneavoastră în biserică (biserica nu este şcoala vedetelor).
• Nu faceţi niciodată comentarii negative asupra responsabililor din biserică, în special în prezenţa copiilor. Disensiunile şi părerile diferite se rezolvă direct cu cel în cauză, conform Scripturii.
• Verificaţi periodic copiii dacă au rămas cu ceva din serviciul divin din duminica respectivă.
• Nu încurajaţi copiii să ia decizii importante pentru viaţă la vârste premature (prietenii cu persoane de sex opus, botezul, căsătoria).
• Nu vă interpuneţi în deciziile copiilor atunci când aceştia se află la o vârstă adecvată pentru o astfel de decizie (botezul, căsătoria).

Influenţa mediilor de comunicare în educaţie

Media este considerată azi ca o mare putere în stat. Influenţa acesteia asupra maselor este ignorată şi subestimată de omul de rând, dar ne formulăm opiniile, luăm decizii şi percepem lumea în care trăim, în funcţie de informaţiile cu care media ne hrăneşte zilnic.

Televizorul

Pentru familia creştină, ideal este ca aceasta să nu aibă televizor în casă, dar recomandând aceasta nu aş vrea să cad într-o demagogie ieftină . Ştim cu toţii care este realitatea din familiile creştinilor. Izolarea completă de lumea în care trăim nu cred că este cea mai bună soluţie şi nu dă rezultate pe termen lung. Noi trebuie să ne educăm copiii în contextul concret în care suntem şi nu în cel de acum 50 de ani. Ce aş recomanda părinţilor, ştiind şi riscând în acelaşi timp, despre acest subiect atât de controversat:

• Televiziunea este cel mai eficient mijloc de manipulare şi intoxicare a opiniei publice.
• Valorile transmise prin televiziune, sunt în cea mai mare parte cele promovate de sistemul lumii acesteia.
• Folosirea televiziunii într-un mod nesăbuit duce la dependenţă, la izolarea individului şi la deteriorarea relaţiilor din casă.
• Nu folosiţi televizorul pe post de baby sitter. Faceţi copiilor un orar de vizionare şi fiţi selectivi în programele pe care le vizionează.
• Nu permiteţi emisiunilor cu conţinut imoral să vă intoxice mintea şi să stârnească curiozitatea copiilor.
• Nu vizionaţi emisiuni la care să interziceţi copiilor să ia parte.

Internetul

• Nu este indicat să aibă copiii calculatorul permanent în camera lor şi mai ales cu acces la internet.
• Faceţi copiilor un program zilnic de acces la internet şi fiţi consecvenţi ca aceştia să îl respecte.
• Verificaţi periodic site-urile pe care aceştia le accesează.
• Verificaţi persoanele cu care aceştia intră în contact prin internet, pozele pe care le postează şi comentariile făcute.
• Folosiţi internetul ca mijloc de acces la pagini de conţinut creştin şi faceţi şi pe copii părtaşi la acest mod de zidire spirituală.

Ştiu că nu am epuizat în întregime subiectul şi de asemenea ştiu că nu toţi acei care îl vor citi vor fii de acord întru totul cu cele expuse şi cu recomandările făcute. M-aş bucura dacă toţi părinţii vor rămâne măcar cu o singură frază din acest studiu, care cel mai bine este redată prin afirmaţia profesorului W. Bradford Wilcox, de la Universitatea din Virginia: „pentru părinţii credincioşi, să-i aibă pe copii împreună cu ei în cer, este mai important decât să-i vadă studiind la Harvard”.

Dumnezeu să binecuvinteze toate familiile creştine !!!

Comentarii