Când Dumnezeu îţi deschide ochii – Ioan 9:1 – 12

1114 0

Ce este dincolo? Mai este ceva, sau aici se sfârşeşte realitatea acestei lumi? Astfel de întrebări i-au preocupat pe oameni dintotdeauna. Uneori am dori să avem convingerea că dincolo de bariera unde se termină experienţa noastră senzorială, mai există ceva. Alteori am dori ca totul să se termine aici. Problema este că o astfel de discuţie nu se rezolvă în funcţie de preferinţele noastre. Realitatea este una singură, indiferent dacă ne place sau nu.

Adevărul este că cele mai multe indicii converg înspre existenţa unei realităţi spirituale, dincolo de realitatea materială pe care noi o percepem. Nu mă voi opri la alte dovezi care să confirme ceea ce am afirmat mai sus, dar ne vom uita la ceea ce găsim scris pe paginile Scripturii. Biblia ne vorbeşte despre existenţa unei realităţi spirituale, spunând însă că omul, datorită căderii lui în păcat, nu are acces deocamdată la ea. Dar Scriptura ne mai spune şi de modul în care putem să trecem dincolo, în această lume spirituală.

Mai multe texte din Sfânta Scriptură, fie explicit, fie implicit, ne vorbesc despre cum suntem noi oamenii, în raport cu lumea spirituală care ne înconjoară, dar pe care nu o putem percepe. Astfel întâlnim termeni şi expresii precum „orbi”, „în întuneric”, „cu ochii închişi”, „ochii inimii”, etc. Iată câteva texte care vorbesc despre aceste lucruri:

Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. (1 Ioan 2:11)

Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate. (2 Petru 1:9)

Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (Faptele apostolilor 26:17-18)

Unul din exemplele cele mai evidente este cel în care profetul Elisei se roagă spunând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. (2 Împăraţi 6:17)

Textul din Ioan cap. 9 ne vorbeşte despre vindecarea unui orb din naştere. După mai bine de 40 de ani de întuneric, într-o zi acesta se întâlneşte cu Isus şi această întâlnire i-a marcat tot restul vieţii. Domnul Isus i-a deschis ochii. Plecând de la această minune, precum şi de la discuţia ulterioară a acestuia cu fariseii, vreau să actualizăm şi să personalizăm această idee. Ce se întâmplă atunci când ţi se deschide în faţă o nouă realitate spirituală, o nouă perspectivă asupra existenţei umane, o nouă viziune asupra viitorului şi asupra a ceea ce este dincolo.

Când Dumnezeu îţi deschide ochii …

  1. Vei avea o nouă perspectivă despre Dumnezeu.

Cei mai mulţi dintre noi îl percepem pe Dumnezeu, dacă credem totuşi că El există, ca pe ceva sau pe cineva care se află undeva departe de noi, pe care nu îl interesează de viaţa noastră şi nici nu se implică în ea. Alţii cred că Dumnezeu este un fel de poliţist cosmic care stă la pândă să ne prindă în flagrant şi apoi să ne pedepsească imediat. Sau că Dumnezeu este un personaj capricios căruia îi place să ne vadă suferind, că aşteaptă să i se aducă ofrande ca să fie calmat, etc.

Orbul după ce a fost vindecat primeşte imediat o altă perspectivă. „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” Este un proroc”, le-a răspuns el. (Ioan 9:17)

Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.” Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat. (Ioan 9:35-38)

Un învăţător al Legii, un om educat din acea vreme, pe nume Nicodim, s-a uitat sincer şi atent la Isus şi drept urmare perspectiva lui s-a schimbat. În timp ce alţi rabini spuneau despre Isus că duce poporul în rătăcire, Nicodim i-a spus: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3:2)

Saul din Tars (apostolul Pavel), un evreu tânăr, plin de râvnă pentru Lege, se afla pe drum spre Damasc, unde dorea să pună mâna pe creştini şi să-i ducă legaţi la Ierusalim. Dar pe drum se întâlneşte cu Isus care îi deschide ochii. Ce s-a întâmplat pe urmă? Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 9:20)

În România postdecembristă, când s-au deschis atâtea oportunităţi, un bărbat pe nume Vasile Tofan, sportiv de performanță, fiind amăgit de perspectiva unei îmbogăţire imediate, a ajuns în închisoare în Germania. Acolo a intrat în contact cu un credincios evanghelic care i-a spus despre Isus şi l-a invitat să citească Biblia. A ieşit din închisoare un om nou, cu ochii deschişi, şi astăzi predică Evanghelia şi slujeşte ca pastor. Toată experienţa lui este descrisă în cartea  pe care el a scris-o, intitulată „Eram orb și acum văd

Când Dumnezeu îţi deschide ochii, îl vei vedea pe El aşa cum este în realitate. Un Dumnezeu care ne-a creat după Chipul Său, căruia îi pasă de noi, care l-a trimis pe Isus Hristos să ne răscumpere, care ne doreşte cu orice preţ să fim împreună cu El în Împărăţia Lui. Numai atunci vei putea să vezi mâna lui Dumnezeu în toate segmentele vieţii tale, să percepi binecuvântarea Lui, să fii conştient când el te mustră sau te pedepseşte şi să poţi accepta toate aceste lucruri cu seninătate şi pace sufletească.

  1. Vei avea o nouă perspectivă despre tine însuţi

În textul nostru ucenicii erau preocupaţi cine a păcătuit că omul acesta s-a născut orb? El însuşi sau părinţii lui (vers. 1, 2)? Orbul după ce a fost vindecat, deşi fariseii insistau că Isus este un păcătos pentru că nu ţine sabatul, le răspunde acestora: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” (Ioan 9:25). Schimbarea produsă în el era atât de evidentă încât el a fost în stare să treacă peste orice barieră, culturală, religioasă, emoţională, şi să spună tuturor ce s-a întâmplat cu el.

În Luca 18:9 -14, citim una din pildele Domnului Isus, care ne spune despre doi oameni s-au dus la Templu să se roage. Primul s-a dus acolo doar ca să fie văzut de alţii, să iasă în evidenţă, să-şi mai adauge o doză de încredere şi neprihănire personală. Celălalt s-a dus cu conştiinţa încărcată de vinovăţie, având în acelaşi timp certitudinea că se prezintă în faţa lui Dumnezeu. Fariseul, care a adoptat o atitudine de neprihănire, de superioritate, a continuat în orbirea lui şi aşa a plecat acasă, în timp ce vameşul, care l-a lăsat pe Dumnezeu să-i deschidă ochii, a plecat acasă socotit neprihănit, cu sufletul împăcat, pentru că a ştiut că a obţinut iertare.

Noi avem tendinţa de a ne uita întotdeauna la alţii şi în funcţie de moralitatea acestora să ne evaluăm pe noi înşine.  De exemplu, noi credem că un individ care a furat o maşină nu este atât de rău cum este altul care a furat 50. Noi suntem tentaţi să privim la cantitate şi nu la fondul problemei. Cei doi care au furat, sunt vinovaţi de călcarea unei legi, şi amândoi vor fi pedepsiţi.

Când Dumnezeu îţi deschide ochii te vei vedea pe tine însuţi aşa cum eşti în realitate – un păcătos care are nevoie de pocăinţă. Nu vom ajunge niciodată la această concluzie privind la cei de lângă noi şi evaluându-ne în funcţie de nivelul lor de neprihănire, dar vom ajunge întotdeauna la această concluzie când vom privi la sfinţenia şi la dreptatea lui Dumnezeu. Petru când a văzut măreţia lui Isus, în urma pescuirii minunate, a afirmat: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” (Luca 5:8).

  1. Vei deveni un model pentru oamenii din jurul tău

Vecinii se uitau la orbul care a fost vindecat şi încercau să găsească explicaţii. Era clar că se întâmplase ceva cu el. Părerile lor erau împărţite pentru că transformarea pe care orbul o experimentase, depăşea puterea lor de înţelegere (vers. 8 – 12). Aici ni se sugerează că orbul vindecat şi-a schimbat imediat modul de viaţă, abandonând cerşitul.

Pavel, despre care am vorbit mai sus, după ce i-au fost deschişi ochii şi l-a văzut pe Isus dintr-o altă perspectivă, a devenit un model de viaţă pentru cei din jurul lui. Toţi se mirau când se uitau la el, atât cei ce din vechii lui tovarăşi cât şi cei dintre creştini, a căror credinţă o îmbrăţişase: Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” (Faptele apostolilor 9:21).

Voi sunteţi lumina lumii, spunea Domnul Isus în Predica de pe Munte.  O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)

Când Dumnezeu îţi deschide ochii, schimbarea produsă va fi atât de evidentă încât va fi percepută de toţi oamenii din jurul tău. Ţi se vor schimba atitudinile, gândirea, vorbirea, aşteptările, emoţiile, încât va fi imposibil ca cei din jur să nu-şi dea seama. Aici este valabil şi reversul medaliei. Dacă cei de lângă tine nu vor vedea schimbarea din interiorul tău, atunci cel mai probabil este că de fapt schimbarea nu s-a produs încă.

  1. Vei putea să depăşeşti barierele culturale, religioase, să treci peste legăturile legalismului

Părinţii orbului nu vor să-şi piardă drepturile şi privilegiile de la sinagogă: Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă. (vers. 22). Să-ţi vezi copilul tău vindecat de orbire şi să nu fi în stare să te dezlegi din lanţurile tradiţiei, este de neconceput. Şi totuşi părinţii orbului au ţinut mai mult la bagajul lor religios decât să accepte că Isus a făcut o minune în casa lor. Deşi este greu de înţeles, se pare că părinţii celui vindecat au continuat să rămână cu ochii închişi, în timp ce fiul lor îi dădea slavă lui Dumnezeu pentru că i-a deschis atât ochii trupului cât şi ochii inimii. Nu sunt singurii care au rămas în întuneric din aceste motive: Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. (Ioan 12:42)

De câte ori nu i-am auzit pe cei din jurul nostru motivându-se că nu pot să se lase de credinţa lor strămoşească, care constă doar din obiceiuri şi tradiţii ce sunt departe de învăţătura Scripturii, ba unele au chiar o latură ocultă, cu puternice influenţe păgâne. Din nefericire atâţia lideri religioşi, cu interese personale sau confesionale, nu-şi precupeţesc nici un efort de a-i ţine pe enoriaşi în ignoranţă, departe de Scriptură, departe de Dumnezeu, amăgindu-i cu promisiuni deşarte, că Biserica şi preotul le pot rezolva toate problemele lor spirituale.

Orbul din textul nostru, după ce a fost vindecat, a spus la toată lumea, indiferent cine erau cei ce-l ascultau, că el s-a întâlnit cu Isus care este Fiul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îţi deschide ochii nu vei mai ţine cont nici de obiceiuri, nici de tradiţii, şi nici de alte bariere culturale sau religioase. Vei putea să treci peste toate acestea.

Un grup de tineri dintr-o biserică evanghelică s-au dus să lucreze ca misionari într-o localitate din sudul României, care nu avea deloc credincioşi neoprotestanţi, dar avea puternice legături cu credinţa strămoşească. La un moment dat, un vecin pe care tinerii au încercat să-l evanghelizeze în repetate rânduri, le-a spus: „măi băieţi, prefer să mă duc în iad, decât să renunţ la credinţa şi la biserica în care m-am născut”. Incredibil dar adevărat şi atât de trist în acelaşi timp.

Când Dumnezeu îţi deschide ochii … vei deveni un om nou, vei percepe realitatea altfel, vei putea să priveşti cu speranţă înainte. Isus a venit tocmai pentru acest lucru – să ne deschidă ochii, să ne scoată din întuneric, să ne aducă speranţă. Caută-l pe Dumnezeu dintr-o inimă sinceră, citeşte Scriptura şi hrăneşte-ţi sufletul din ea, caută să te împrieteneşti cu acei care l-au găsit pe Isus înaintea ta, du-te şi caută o biserică în care să se predice doar Scriptura şi cei de acolo să trăiască în sfinţenie, pune-te pe genunchi şi spune-i lui Dumnezeu în rugăciune tot ce ai pe inimă, în cuvinte simple dar sincere. Fă toate acestea şi vei vedea că la un moment dat ochii tăi se vor deschide şi vei putea să vezi cu adevărat.

Dumnezeu să-ţi ajute!

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns