Să ai curajul să fii altfel – 2 Timotei 3:1 – 12

2154 0

Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine …. (2 Timotei 3:10 -11)

Să mergi înainte când toţi stau pe loc, să rămâi în picioare când toţi s-au aşezat, să rămâi pe câmpul de luptă când toţi au fugit, să taci când toţi vorbesc sau să vorbeşti atunci când toţi tac, să fii fidel partenerului tău când cei mai mulţi nu sunt, să îţi păstrezi trupul şi mintea curată chiar dacă toţi şi le-au întinat, să renunţi la avantaje atunci când îţi cer să te compromiţi, să spui adevărul când toţi mint; aceasta înseamnă să fii altfel.  Sfânta Scriptură este numită de Pavel Dreptarul învăţăturilor sănătoase, iar David o numeşte Candelă pentru picioare, şi Lumină pe cărare. Scriptura ne spune să fim într-un anumit fel, să ne comportăm conform normelor ei, să ascultăm şi să punem în practică.

Trăim vremuri în care cei mai mulţi merg pe drumul pe care nu mai există norme, principii şi valori. Drumul, aparent nu duce nicăieri, ci este locul în care oamenii îşi trăiesc viaţa, încercând să profite din plin, aşteptându-şi în cele din urmă obştescul sfârşit. Doar după moarte îşi dau seama că de fapt drumul ducea undeva, la moarte veşnică, dar în acel moment nu mai pot face nimic.

Ne asemănăm cu acele vremuri în care un anonim, unul din locuitorii Galaadului, Ilie Tişbitul, a hotărât să fie altfel. Să nu-şi plece genunchiul înaintea lui Baal şi buzele lui să nu sărute stâlpul Astarteii. Era singur, când cei mai mulţi mergeau după Baal, în faţă avea 850 de prooroci ai lui Baal şi ai Zeiţei Astarteea, dar a acceptat provocarea. Pavel, în textul nostru, îi spune lui Timotei cum sunt oamenii în vremea lui şi cum vor fi aceştia în vremurile viitoare, dar în acelaşi timp îi mai spune şi cum a fost el, după ce a hotărât să fie altfel, după ce s-a întâlnit cu Isus cel Răstignit pe drumul Damascului.

Oamenii în general îşi fixează anumite valori şi principii în viaţă, care le modelează apoi modul de viaţă, obiceiurile, caracterul. Fiecare are cel puţin un moment când decide să înfrunte viaţa, să câştige, să urce pe vârful piedestalului şi să rămână acolo. Din păcate cei mai mulţi care gândesc astfel, sfârşesc într-o dezamăgire evidentă, profundă, considerând că viaţa este o farsă. Pavel însă, aflându-se pe ultima sută de metri, aştepta finalul cu bucurie, cu speranţă, privind înspre el ca la o încununare a eforturilor de o viaţă, a consecvenţei, a ascultării şi a împlinirii tuturor normelor trasate de Dumnezeu însuşi.

Deşi sunt conştient de această derivă spiritual-morală în care se găseşte lumea noastră, fiind din fire optimist, îmi place să cred că mai sunt oameni care au curajul să fie altfel, care au decis să nu meargă după Baal, care au decis să asculte de Adevăr şi să respecte Scriptura. Afirmaţia lui Pavel din vers. 10, 11, ne dă câteva repere importante, dacă am decis să fim altfel şi vrem să rămânem aşa până la capăt.

  1. Învăţătura – de unde ne inspirăm, care ne este sursa de unde ne extragem valorile pe care ne construim viaţa? Aici putem să deosebim mai multe surse din care se inspiră contemporanii noştri:
  • Nici o sursă de inspiraţie, eu decid care îmi sunt valorile. Nu sunt puţini cei care gândesc astfel, iar aroganţa acestora nu cunoaşte limite.
  • Practica celor mulţi, sau autoritatea majorităţii. Este sursa cea mai des întâlnită în zilele noastre. Oamenii gândesc că adevărul se găseşte acolo unde sunt cei mulţi, opinia majorităţii fiind considerată normă. Cât de trist este că probleme morale, prezentate explicit în Scriptură, sunt distorsionate sau anulate de către votul majorităţii.
  • Tradiţia familiei sau a comunităţii. Este specifică în special nouă românilor care ne lăudăm cu trecutul nostru creştin, mulţi identificând inclusiv identitatea naţională cu biserica străbună, iar cei care au ieşit din rând, sunt consideraţi eretici, trădători de neam şi ţară, vânduţi americanilor, etc.
  • Ideologii legate de religiile orientale sau New Age, care sunt rezultatul eşecului culturii creştine tradiţionale din lumea occidentală de a oferi soluţii viabile celor care căutau împlinire sufletească.
  • Sfânta Scriptură, care este considerată de unii, în special de credincioşii evanghelici, ca fiind singura normă pentru învăţătură şi practică, sursa valorilor şi principiilor pe care îşi construiesc viaţa.
  1. Purtarea – suntem dispuşi să punem în practică ceea ce am învăţat? Nu este de ajuns să învăţăm, să acumulăm cunoştinţe. Trebuie ca acestea să fie puse în practică şi noi aici vorbim de acele învăţături pe care ne clădim viaţa, care ne vor modela pe noi ca oameni şi pe generaţiile următoare. Dar aşa cum vorbeam la punctul anterior, sursele de informare sunt multe, iar noi şi copiii noştri suntem bombardaţi zilnic cu informaţii.

Trebuie oare să punem în practică tot ce suntem învăţaţi? Ce învăţăm la şcoală, ce ne învaţă    anturajul, ce ne învaţă media, ce ne învaţă cultura contemporană? Înainte de a pune în practică trebuie să stabilim sursa din care ne extragem valorile şi aşa vom ştii să facem diferenţa.

Ce învăţăm acasă, ce învăţăm la Biserică, ce învăţăm din Scriptură? Trebuie să fim atenţi şi la aceste trei segmente. Normal ar fi ca toate acestea să fie pe aceeaşi linie, dar dacă în primele două (familie sau biserică) există fisuri, acestea trebuie reparate şi aduse pe linia Scripturii. Exemplul lui Pavel este elocvent, care spune: Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, (Romani 15:18).

… Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:27).

  1. Motivaţia (credinţa şi dragostea) – de ce facem ceea ce facem? Nu toată lumea care a decis să fie altfel o face din motivaţii corecte, biblice. Sunt unele persoane excentrice care se comportă într-un mod care îi deosebeşte de majoritate, doar ca să iasă în evidenţă. Motivaţiile pot fi diverse, începând de la cele egoiste, până la cele sfinte şi vreau să amintesc doar câteva:
  • Interesul, care poate să fie de ordin economic (în cele mai multe cazuri), poate să fie de ordin social sau personal, etc.
  • Ambiţia, adică să demonstrezi altora că poţi sau că eşti cineva. Pavel vorbeşte la un moment dat că sunt unii care propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă (Filipeni 1:15).
  • Să fii pe placul grupului, să fii acceptat de anturaj şi acest lucru îl întâlnim în special la tineri şi adolescenţi. Acei care trec prin crize de identitate, sunt copleşiţi de complexe de inferioritate, sunt dispuşi să facă lucruri neobişnuite, doar pentru a nu fi excluşi de grupul în care sunt integraţi
  • O relaţie reală cu Dumnezeu prin Hristos. Pavel aminteşte în versetul din preambul, credinţa şi dragostea. Credinţa, adică convingerea, certitudinea că Hristos este o persoană reală, că lucrarea Lui de răscumpărare este de asemenea adevărată, că promisiunile Lui se vor împlini, ne îndeamnă la acţiune, la ascultare de Cuvântul Domnului şi la punerea acestuia în practică. Dragostea este componenta emoţională a fiinţei noastre, iar faptul că noi percepem dragostea lui Dumnezeu ne motivează să-i răspundem cu aceeaşi dragoste. Domnul Isus a spus: „dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).
  1. Preţul pe care suntem dispuşi să îl plătim – pentru a ne menţine şi susţine valorile. Apostolul Pavel, pentru a-şi duce lucrarea la bun sfârşit, a trebuit să plătească un preţ. Preţul renunţării la avantajele şi favorurile pe care le avea înainte de convertire, pe care le numeşte mai târziu gunoaie; preţul persecuţiei care a îmbrăcat diverse forme, unele fiind dintre cele mai agresive (vezi 2 Corinteni 11:24 – 33); a trebuit să se confrunte cu opoziţia evreiască; a fost părăsit de prieteni în momentele dificile; s-a confruntat cu fraţii mincinoşi, etc.

Nu toată lumea este dispusă să plătească preţul, chiar dacă doresc să se bucure de viaţa cerească. Lipsa de maturitate în credinţă (vezi pilda semănătorului – Matei 13:20, 21), legăturile materialismului (cazul tânărului bogat – Marcu 10:21, 22), sau plăcerile lumeşti (cazul lui Dima – 2 Timotei 4:10), sunt factorii care alterează relaţia noastră cu Dumnezeu şi ne vor face indisponibili atunci când ni se cere să plătim preţul. Dar numai cei ce sunt gata să-l plătească, numai cei care sunt gata să renunţe, numai acei ce sunt gata să piardă, numai acei ce sunt gata să sufere, vor putea să guste din bucuria victoriei.

Curajul de a fii altfel, de a sta împotriva curentului, de a merge în direcţia opusă vântului, de a ignora părerea şi practica majorităţii, în schimbul ascultării de cuvintele Scripturii. Curajul de a spune adevărul, de a apăra dreapta credinţă, de a fi gata să plăteşti preţul, indiferent care ar fi acesta. Curajul de a sta drept, de a rămânea ferm şi hotărât, de a merge până la capăt. Astfel de oameni sunt tot mai rari, în aceste zile când toţi se închină înaintea lui Baal (în forma unei antene de televiziune), când oamenii nu mai au valori şi nici principii, dar întotdeauna se va găsi un Ilie Tişbitul, un Ieremia, un Ioan Botezătorul, un Saul din Tars, alături de alte mii de anonimi care vor rămânea tari şi nu-şi vor pleca genunchii sub jugul robiei (Galateni 5:1).

Vrei să fii şi tu unul dintre aceştia???

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns