Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?

516 0

Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!” (Matei 27:21-23)

Deși au trecut atâți ani de când Pilat a pus celebra întrebare, aceste cuvinte sunt valabile și astăzi. Întrebarea trebuie să ne-o punem fiecare din noi, iar oportunitatea acesteia survine atunci când și noi, la fel ca și evreii atunci, trebuie să alegem. Ei au trebuit să aleagă între Isus și Baraba, balanța înclinând de partea celui de al doilea, deși un individ precum Baraba nu le era deloc favorabil elitei preoțești și rabinice din acea vreme.

Alegerile noastre, deși sunt diferite ca structură, nu sunt diferite în esență în comparație cu tabloul de la care am pornit, din Matei 27. Trebuie să alegem între Isus și lumea aceasta, între bine și rău, între a asculta de îndemnurile conștiinței care cer curăție, sau de vocile cărnii care își cer tributul. Din nefericire cei mai mulți oameni înclină spre lumea aceasta, spre plăcerile de moment, iar când alegem în felul acesta, intervine în mod logic această întrebare: dar ce vei face cu Isus?

Există doar trei posibilități de a răspunde la întrebarea lui Pilat: poți să-L ignori pe Isus; poți să-l respingi sau poți să-L accepți.

Poţi să-L ignori

Sunt mai multe motive pentru care mulți oameni aleg să-l ignore pe Isus

  • Eşti prea ocupat ca să te gândeşti la Dumnezeu, iar acest motiv este cel mai des întâlnit astăzi. Sistemul acestei lumi este în așa fel conceput încât nu-ți mai lasă timp pentru nimic altceva decât pentru muncă și odihnă. Oamenii nu mai au timp nici pentru familie, nici pentru destindere, ce să mai spunem de biserică și activități social-spirituale.
  • Ești prea orgolios ca să accepți că ai nevoie de Dumnezeu. Acest motiv este rezultatul filosofiei umaniste care pune omul în centru, spunând că acesta are suficiente resurse în el însuși pentru a ajunge la fericire și sunt mulți oameni care cred acest lucru. Astfel de oameni sunt destul de greu abordabili când este vorba să le vorbești despre Dumnezeu și de obicei schimbă repede subiectul, preferând să vorbească despre ei și despre proiectele lor.
  • Ești prea sigur de tine însuți. Sunt oameni care dispun de resurse suficiente, cred ei, încât consideră că nu mai au nevoie de nimeni altcineva. Cei cărora le sunt pline buzunarele, frigiderele și conturile, sau se bucură de o poziție socială privilegiată, se cred stăpâni pe situație, iar problema veșniciei sufletului preferă să o lase pentru mai târziu, când vor îmbătrâni și când vor pierde gustul pentru viață. Mai putem include aici și pe acei ce se cred în siguranță, protejați de tradiția spirituală în care s-au născut, pe care o consideră unică și invincibilă.

Poţi să-L respingi

Dacă cei din prima categorie preferă să privească în altă parte, evitând răspunsul la întrebarea noastră, sunt alții care merg mai departe, alegând să se confrunte cu realitatea spirituală, răspunsul lor la oferta lui Dumnezeu fiind negativ. Ce fel de justificări pretind acei oameni care aleg să-l respingă pe Dumnezeu?

  • Nu am suficiente dovezi pentru ca să cred în El. Acest motiv nu este altceva decât o scuză ieftină, invocată de cei ce nu vor să-l accepte pe Dumnezeu, ascunzându-se în spatele unor pretinse dovezi ce lipsesc, dar pe care ei nu sunt dispuși să le investigheze cu onestitate. Ravi Zacharias spunea: „Un om îl refuză pe Dumnezeu nu din cauza exigenţelor intelectuale şi nici din cauza lipsei probelor. Un om îl refuză pe Dumnezeu din cauza unei încăpăţânări morale care refuză să admită că are nevoie de Dumnezeu”.
  • Creştinii pe care îi cunosc sunt ipocriţi. În acest caz problema trebuie tratată cu prudență deoarece în anumite cazuri este posibil ca unii creștini să transmită o mărturie personală defectuoasă, iar pe aceștia Biblia îi numește pietre de poticnire. Dar nici în acest caz scuzele sunt întemeiate deoarece astfel de creștini reprezintă în general o minoritate evidentă printre creștinii autentici, iar cei ce invocă astfel de cazuri se bazează mai mult pe prejudecăți și dovedesc o lipsă de cunoaștere a realității ce îi caracterizează pe adevărații creștini.
  • Am suferit în urma unor experienţe personale triste şi Dumnezeu nu a fost nicăieri. Unii definesc suferința ca fiind o piedică în calea fericirii, sau a bucuriei de a trăi. Dar această definiție ridică probleme serioase deoarece în fraza următoare ar trebui să definim ce înțelegem prin fericire și bucurie. Noi știm însă din experiențele proprii și din cunoașterea lumii în care trăim că fericirea adevărată pe acest pământ este doar o utopie și nu o realitate. Dar dacă avem această idee de fericire și suntem în căutarea ei, înseamnă că aceasta trebuie totuși găsită undeva, iar acest răspuns îl găsim în Scriptură. Este prea complexă problema suferinței pentru a fi tratată în câteva fraze, dar cei ce-l resping pe Dumnezeu, acuzându-l de pasivitate sau nedreptate, nu au înțeles nici sensul fericirii, nici ce legătură există între boală, păcat și moarte și nici ce legătură există între iertare, vindecare sufletească și viața veșnică.

De fapt, dacă ar fi să intrăm mai adânc în miezul problemei, oamenii nu-l resping pe Dumnezeu din motivele de mai sus, deși le invocă mereu ca scuze. Adevăratul motiv pentru care oamenii îl resping pe Isus este unul moral. Oamenilor le place să trăiască aşa cum vor ei şi nu vor să ştie că cineva le va cere socoteală cândva pentru comportamentul lor.

Poţi să-l accepţi ca Domn şi Mântuitor

Preoții și rabinii l-au trimis pe Isus la moarte, Pilat a cedat șantajului acestora, poporul l-a cerut pe Baraba, un sutaș la cruce, văzând ce se întâmplă, a declarat că Isus a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, iar un tâlhar i-a cerut în rugăciune ca Isus să-și aducă aminte de el în împărăția Lui.

Dar tu ce vei face cu Isus? Vei continua să-l ignori sau poate chiar să-l respingi? Dacă alergi după fericire, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să fii dezamăgit. Vei încerca poate din nou, dar vei descoperi că iarăși ai sfârșit pe un drum înfundat. Nu este de mirare că atâtea vedete, dezgustate de viață, încearcă să-și înece amarul în alcool, droguri, sex și alte vicii ce le distrug sănătatea și personalitatea.

Isus a venit să ne deschidă drumul spre adevărata fericire, spre fericirea veșnică. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să recunoaștem că am eșuat, că suntem păcătoși, că avem nevoie de Dumnezeu. Așa cum spunea eruditul C.S.Lewis în cartea lui Creștinismul redus la esențe:

Omul păcătos nu este doar o simplă creatură imperfectă ce trebuie să fie îmbunătăţită: el este un rebel ce trebuie să depună armele. Să laşi armele jos, să ceri iertare, să-ţi dai seama că te afli pe drumul greşit şi să te pregăteşti pentru a începe să trăieşti din nou … aceasta este ceea ce creştinii numesc pocăinţă”.

Ești gata să lași armele jos și să te apleci în fața crucii lui Hristos și să-ți ceri iertare? Numai așa vei descoperi adevărata fericire!

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns