Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. (Galateni 5:1)
Întotdeauna am crezut că pentru a putea avansa din punct de vedere profesional și pentru a te menține apoi în postul în care ești, trebuie să dovedești în primul rând profesionalism, apoi integritate și bineînțeles disponibilitate. De fapt cred că integritatea este prima și apoi vin celelalte. Nu poți să fi un bun director, chiar dacă ești bine pregătit profesional, dacă cei din subordine și-au pierdut încrederea în tine, datorită faptului că-i minți sistematic. La fel cum nu poți să fi un bun consilier marital, sau judecător, dacă oamenii află că tu îți bați nevasta.
Ceea ce nu pot însă să înțeleg, de ce aceste criterii enumerate mai sus sunt secundare, când este vorba de funcții publice, primând altele, criteriul cel mai des invocat fiind acela de a fi politicaly correct.
Este adevărat că am trăit vremuri când nu putea-i să te realizezi profesional, social sau intelectual, dacă nu erai înregimentat politic, în acele vremuri când exista doar un singur partid, un singur nume, un singur ziar și o singură poză. Credeam că acele vremuri au apus și că trăim pe alte coordonate, după alte criterii, cu oportunități egale. Dar ceea ce se întâmplă în ultima perioadă mă face să-mi reconsider serios poziția. Cum adică, dacă ocupi o funcție publică și îndrăznești să-ți ridici vocea în apărarea valorilor tradiționale, ale familiei, ești imediat pus la stâlpul infamiei.
Pentru a ilustra ceea ce vreau să spun, vreau să mă refer la două cazuri, petrecute recent. Unul este din Anglia și celălalt din Statele Unite.
Cazul din Anglia este cel al președintelui Partidului Liberal Britanic, politicianul Tim Farron, creștin evanghelic, ce a demisionat recent din funcție datorită presiunilor venite din partea lobby-ului LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali). Faptul este grav prin el însuși, mai ales când cunoaștem motivul. El a fost hărțuit continuu de acest grup pentru a-și face publică părerea lui personală privitoare la relațiile homosexuale. Ei nu se mulțumeau cu declarațiile lui Farron, că el își asumă postulatele politice ale Partidului Liberal (favorabile ideologiei LGBT). Ei doreau ceva mai mult, voiau să-l vadă cum își deschide sufletul și spune tot ceea ce gândește în adâncul conștiinței lui de om și de creștin. Și acest lucru i-l cereau odată și încă o dată, până la extenuare.
În cele din urmă, obosit și presat continuu să dea un răspuns, le-a spus ceea ce era corect, ceea ce orice creștin evanghelic gândește: practica homosexuală este o eroare etică (păcat) în fața lui Dumnezeu, așa cum ne spune Biblia.
Declarațiile lui Farron au însemnat pentru activiștii LGBT vânt la pupa, cartuș pe țeavă, dezlănțuindu-se împotriva lui cu o agresivitate greu de descris. În cele din urmă acesta și-a prezentat demisia.
Cel de al doilea caz, deși mai puțin mediatizat, este a unei sportive din Statele Unite, membră a echipei de fotbal feminin a statului nord-american.
Jaelena Hinkle a fost convocată pentru două meciuri internaționale amicale din această lună, dar a renunțat să participe, invocând motive personale. Dar toată lumea a înțeles de ce sportiva a luat respectiva decizie, deoarece Federația de Fotbal din Statele Unite anunțase în prealabil că în cursul lunii iunie, selecționatele masculine și feminine vor folosi tricouri cu emblema LGBT, prin care dorea să demonstreze sprijinul explicit ce îl acordă acestui colectiv.
Jaelena Hinkle, creștină evanghelică de 24 de ani, joacă în Carolina de Nord și a fost convocată pentru două partide amicale, contra Suediei și a Norvegiei. Deși nu a explicat motivele, se subînțelege gestul sportivei, ea demonstrând un evanghelism constant pe rețelele sociale. Astfel, fraza ei de bun venit de pe Twiter este preluată din Coloseni 3:23 – Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.
De asemenea, Hinkle a precizat că simbolul curcubeului, deși a fost acaparat de ideologia și activismul gay, este în realitate un simbol al promisiunii lui Dumnezeu făcută umanității.
„Curcubeul a fost legământul dintre Dumnezeu și întreaga lui creație, că niciodată lumea nu va mai fi distrusă de apă ca pe vremea lui Noe. Este o amintire constantă că indiferent cât de coruptă va deveni societatea, El niciodată nu ne va lăsa, nu ne va abandona. Mulțumesc Doamne pentru harul tău nemăsurat, inclusiv în momentele de încercare și de confuzie”, a spus.
A fost atacată de activiștii LGBT pe rețelele sociale, într-un mod foarte dur, după ce și-a afirmat credința ei fermă, și că așteaptă să o vadă îmbrăcând tricoul cu emblema gay. Nu vor avea ocazia.
Orientarea sexuală este un aspect personal, o opțiune individuală, la fel cum este orientarea religioasă sau politică și niciodată nu trebuie să fie o idee totalitară prin care sunt pedepsite sau negate drepturile și libertățile fundamentale ale celor ce gândesc diferit.
Dar în ziua de azi, totalitariștii, inchizitorii ce vânează intimitatea celorlalți, obligându-i să fie de acord cu ideile și stilul lor de viață, ba chiar să-i aplaude și în cazul că nu o fac să fie expulzați din viața publică, poate chiar pedepsiți de legile democrației, sunt din ce în ce mai mulți, colectivul ce se adună în jurul ideologiei de gen.
Așa cum a spus cândva Voltaire: „Trăiască libertatea, să moară cine nu gândește ca și mine”.
