Cele mai influente biserici din secolul XX

1350 0

Într-un fel toți creștini doresc ca bisericile lor să fie cât mai influente în ceea ce înseamnă lucrarea Domnului. A te uita în urmă poate să fie un lucru bun. Ne poate da înţelepciune şi perspectivă. De asemenea te poate ajuta pe tine însuţi pentru a aştepta să vezi ce poate face Dumnezeu în propria ta biserică.

The Ten Most Influential Churches of the Past Century: How They Impact You Today (Cele mai influente biserici din secolul trecut: ce impact aveţi astăzi), este o carte scrisă de Elmer L. Towns, în care priveşte în urmă la 10 mişcări spirituale istorice, din secolul trecut care au remodelat spectrul creştinismului din întreaga lume, din ultimii 100 de ani. Autorul nu se referă la biserici locale, deşi ar putea fi numite câteva astfel de biserici, care au avut în trecut, sau au în prezent, o deosebită influenţă în lume. Towns se referă mai degrabă la anumite mişcări spirituale, care prin specificul lor au ajuns să manifeste o deosebită influenţă şi să schimbe multe aspecte importante, atât din punct de vedere spiritual, cât şi din punct de vedere social, în lumea secolului XX.

Un grup de credincioşi din Azusa Street
Un grup de credincioşi din Azusa Street

Prima mişcare, care face obiectul primului capitol al cărţii este Mişcarea Penticostal / Carismatică. Chiar dacă nu vă identificaţi cu această modalitate prin care este focalizat creştinismul, ceea ce trebuie să ştiţi este că aproximativ 1 din 4 persoane din lume, care spun că îl urmează pe Isus Hristos, se identifică cu această mişcare. Această creştere explozivă a început cu ceva mai bine de 100 de ani în urmă. Mişcarea penticostală a început cu unele biserici (în general, dintre cele de dincolo de calea ferată), care s-au dezvoltat prin integrarea populaţiei de la periferie. Curentele principale ale creştinismului i-au etichetat ca şi fanatici sau excesivi. Chiar în prezent unii îi numesc pe aceştia ca fiind înguşti, eretici sau chiar mai rău.

Totul a început cu o trezire, care a explodat în 1906, într-o biserică a unei misiuni metodiste din Strada Azusa, situată în cartierele sărace din Los Angeles. Aici, au venit să viziteze biserica din toate părţile lumii, pentru a fi atinşi de Duhul Sfânt, care apoi au lansat mişcarea penticostal / carismatică în toată lumea. În ziua de azi, unele dintre cele mai mari congregaţii din lume sunt Biserici Penticostale.

house-church-china

Un al doilea mare fenomen din ultimii 100 de ani, este creşterea explozivă a bisericilor din case din China comunistă. Atunci când cortina de bambus s-a prăbuşit, în 1958, mulţi occidentali au crezut că lumina creştinismului se va stinge şi toată munca misionară de sute de ani din China, se va pierde.

Dar, ceea ce am învăţat din ultimele decade, este că una dintre cele mai importante mişcări ale bisericii din lume, a fost biserica clandestină din China, care a crescut într-un mod exponenţial, fără a fi supervizată de o misiune externă, de misionari occidentali, de seminarii sau să beneficieze de edificii. Ei nu dispun de niciunul dintre activele fizice pe care le întâlnim în creştinismul occidental, dar cu toate acestea, lumea întreagă se minunează de ceea ce a făcut Dumnezeu în această ţară comunistă.

O a treia tendinţă în biserica creştină, a fost interacţiunea crescândă dintre persoane, ceea ce a dus la bisericile multiculturale şi multietnice din toată lumea. După al Doilea Război Mondial, frontierele restrictive dintre majoritatea naţiunilor, au dispărut şi Biserica a intrat în era de la Interstate şi Internet (Interstate se referă la creşterea fără precedent a transportului – pe autostrăzi, în timp ce Internetul reprezintă explozia comunicaţiilor).

Persoane din diferite culturi care compun multe naţiuni ale lumii, au călătorit mult şi majoritatea bisericilor şi-au deschis porţile pentru a-i primi şi a-i câştiga pe toţi pentru Isus Hristos. În timp ce Statele Unite a luptat pentru a-şi depăşi antecedentele sclaviei şi segregaţiei rasiale, multe biserici au fost pioniere în remodelarea modului lor de închinare, pentru a le putea spune bun venit la fiecare trib, la fiecare naţiune, popor sau limbă (Apocalipsa 5:9), aşa că se poate cânta cu adevărat de către copii la şcoala duminicală: „Cel roşu, cel galben, negru sau alb, sunt preţioşi în ochii Lui / Isus iubeşte pe toţi micuţii din lume”.

Un al patrulea fenomen, este cea mai mare biserică din istorie, Biserica Evangheliei Depline din Seul – Coreea de Sud. În 2007, când biserica număra 760 000 de membrii, pastorul acesteia David Yonggi Cho, s-a retras şi a predat lucrarea în mâinile unui pastor din a doua generaţie, Yong-hoon Lee. Această biserică nu s-a construit prin evanghelizări sau reuniuni masive, sau prin intermediul radioului sau televiziunii şi nici măcar cu ajutorul unor evanghelişti cu experienţă. Această biserică a crescut prin intermediul lucrării a 35 000 de grupuri mici aşezate în saloanele apartamentelor,în spălătoriile publice, restaurante, săli comune ale blocurilor de locuinţe, care au produs o creştere fără precedent şi o influenţă care a ajuns în toată lumea. Yonggi Cho a spus: „Aşa cum corpul fizic creşte prin diviziunea celulelor biologice, de ce nu şi Trupul lui Hristos ar putea creşte prin diviziunea celulelor spirituale”.

Al cincilea capitol al cărţii, descrie creşterea exponenţială a Convenţie Baptiste de Sud, care de la o mică denominaţie situată în general în sud-estul Statelor Unite, în 1900, a ajuns să se transforme în cea mai mare denominaţie protestantă din America.

A şasea tendinţă care s-a observat în biserici, este rezultatul creşterii educative în constantă expansiune, atât în America, cât şi în întreaga lume. O istorie a predicării scoate în evidenţă că majoritatea predicilor erau mesaje în trei puncte, devoţionale, motivaţionale sau topice, urmate de o poezie.

But C.I. Scofield, ar putea să fie bărbatul care a schimbat direcţia predicilor. Când Scofield a editat notele de subsol a Scofield Reference Bible (Biblia de Referinţă Scofield), aceasta s-a transformat în una din cele mai vândute din Statele Unite şi din toată lumea vorbitoare de limbă engleză, cu un tiraj de peste 2 milioane de exemplare vândute, în 30 de ani. Biblia de referinţă Scofield a devenit una din cărţile cele mai influente în creştinismul evanghelic din ultimii 100 de ani. Învăţătura expozitivă a lui Scofield a devenit standard în Seminarul Teologic Dallas şi a influenţat o mare parte dintre evanghelici în a folosi predica de duminică dimineaţa nu ca predică motivaţională ci pentru a învăţa pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu.

O a şaptea biserică care a influenţat evanghelismul, nu a fost proiectată pentru creştini, ci pentru cei fără biserică. Bill Hybels a proiectat un serviciu de biserică unde acei care nu au un fundament creştin, să se simtă comozi şi să aibă Evanghelia prezentă, alături de muzica contemporană, teatrul, şi toate mesajele care se găsesc în ambientul contemporan. Această biserică a făcut lozincă din fraza: „serviciu pentru candidaţi”, unde o persoană nemântuită putea să-l caute pe Dumnezeu. Multe mii de pastori au audiat conferinţele pastorului Willow Creek şi s-au dus acasă influenţaţi de aceste lucruri.

O a opta tendinţă vorbeşte de creşterea influenţei în toată lumea a ceea ce unii o numesc muzica de laudă şi închinare. Istoricul Bisericii, Kenneth Scott Latourette, a spus că de fiecare dată când creştinii experimentau o nouă trezire, în mod inevitabil, se răsfrângea asupra muzicii, unde biserica trezită îl lăuda pe Domnul cu o muzică care era expresia genului propriu. La fiecare trezire spirituală, credincioşii îi cântau lui Dumnezeu cu o muzică pe care o cântau în viaţa lor cotidiană. Nimeni nu se poate îndoi de influenţa puternică a muzicii de laudă şi închinare pe toate meridianele. Această mişcare este reflectată cel mai bine de o biserică din Sydney, Australia, care şi-a schimbat numele în Hillsong, pornind de la timbrul ei muzical, care deja era foarte cunoscut.

A noua tendinţă în biserică se găseşte în bisericile care folosesc publicitatea, marketingul şi mediile de comunicare pentru a-şi realiza strategiile de evanghelizare şi pentru a-şi comunica mesajul la masele de oameni. Începând din anul 1900, multe biserici au început să folosească radioul, la fel cum au început să folosească televiziunea începând cu decada anilor 1950. Probabil nici unul nu a fost mai eficient decât Jerry Falwell şi programul său Old Time Gospel Hour. În timpul decadei anilor 70, serviciul de la biserica lui a început să fie televizat şi difuzat în toată America. Dar Falwell a făcut mai mult de cât să predice, şi el şi-a extins lucrarea prin programe didactice, care a fost mai târziu amplificat dând naştere la Liberty University Online, unde 90 000 de studenţi au putut să se ăînscie la cursuri acreditate, învăţând prin intermediul calculatorului, la o universitate creştină unică.

FL  fl-el-Ceizs-church-mass-CHf

Cea de a zecea tendinţă se caracterizează prin influenţa ei transformatoare asupra culturii bisericii precum şi în influenţa ei în noile metode şi noile programe. Copiii influenţaţi de televiziune, bunăstare şi expectative schimbătoare ale culturii, au constituit o problemă pentru biserică care s-a luptat ca să-i incorporeze pe aceştia în cultura tradiţională a bisericii. Tânărul nu gândea la fel ca părinţii lui, nu se îmbrăca la fel, nu cânta ca ei, nu mânca aceleaşi mâncări şi nu avea aceleaşi visuri. În California, Biserica Calvary Chapel, şi pastorul ei Chuck Smith, a prezentat istoricul său mesaj al lui Isus Hristos, într-o nouă formă. Mulţi tineri s-au convertit şi au fost numiţi „oamenii lui Isus”. Smith a început să cânte muzica acestora, să se îmbrace într-o manieră mai comodă şi astfel o nouă biserică contra-culturală a început să se extindă de-a lungul Americii. Fără costume, fără cravată, cu o ţinută tinerească, o nouă cultură care încetul cu încetul înlocuia cultura tradiţională.

Sursa: Charisma News

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns