Asasinul lui John Lennon s-a pocăit în închisoare

949 1

mark-david-chapman

Au trecut aproape 35 de ani de la acea zi fatidică, ziua de 8 Decembrie 1981, când Mark David Chapman a tras acele împuşcături care s-au auzit în toată lumea, deoarece tocmai omorâse pe unul dintre cei mai îndrăgiţi cantautori din toată lumea, ex-Beatles-ul John Lennon. Dar la a opta audiere în faţa Comisiei pentru libertate condiţionată a lui Chapman, de săptămâna trecută, acesta a spus în faţa Comisiei de libertate condiţionată a statului New York, că deşi i-a luat viaţa lui Lennon în căutarea faimei şi a notorietăţii, viaţa lui nu mai este controlată de către demonii egoişti şi că acuma este centrat în exclusivitate în Domnul Isus Hristos. Cu toate acestea, lui Chapman i s-a negat încă o dată libertatea condiţionată.

Chapman, care a citit o carte despre grupul Beatles când era copil şi care l-a inspirat să se transforme „într-o persoană importantă sau vedetă”, a ajuns depresiv şi alcoolic datorită neîmplinirii profesionale ca şi agent de securitate, în Hawai. Dezamăgit că visul său din copilărie de a ajunge faimos nu a dat rezultate, s-a acoperit cu o poză a lui John Lennon şi s-a întrebat: „ce s-ar întâmpla dacă îl omor?”

Ce a urmat este că Chapman, acum în vârstă de 59 de ani, a fost declarat vinovat de asasinat şi condamnat la o pedeapsă de 20 de ani cu executare pe viaţă, într-o închisoare din New York, la aproximativ 25 de km vest de Bufallo şi aproape de 5000 de km de distanţă de soţia lui (care locuia în Hawai). După ce i s-a negat libertatea condiţionată de opt ori până acum, se vede că Chapman va rămâne acolo pentru toată viaţa. Chiar dacă a fost capabil să stea şi să mediteze asupra atrocităţii crimei premeditate care a comis-o, se pare că timpul de asemenea i-a permis să se întoarcă la Hristos.

„Eu aveam motive foarte egoiste, pentru gloria mea proprie. Acesta este cel mai bun mod în care pot să spun acest lucru”, a spus Chapman în faţa Comisiei, conform documentului întocmit cu ocazia audierii acestuia. „Scopul meu este total diferit acum şi nu se mai centrează în mine însumi. Dumnezeu m-a ajutat de-a lungul anilor să-mi dau seama că există şi alte persoane în lumea aceasta. Isus m-a ajutat să văd că El mă iubeşte şi acest lucru este cel care a făcut diferenţa în viaţa mea”.

Chapman a spus că ceea ce la ajutat ca să vadă din nou lumina lui Dumnezeu a fost o serie de dialoguri scrise între el şi un pastor. Deoarece documentele privind eliberarea condiţionată, date publicităţii, protejează identitatea persoanelor particulare, numele pastorului nu a fost dezvăluit. Încă de la pronunţarea sentinței, Chapman a primit o scrisoare de la acel pastor. Chiar dacă i-a luat un an și jumătate să răspundă la acea scrisoare, în ultimii 33 de ani Chapman a scris mai mult de 500 de scrisori acestui păstor ce l-a ajutat oferindu-i consiliere spirituală. El a mai spus că se întâlnește cu el din când în când și că este programat să-l vadă din nou peste câteva săptămâni.

Chapman a spus că acum are un singur scop în viața lui: să predice despre dragostea lui Dumnezeu deținuților. Misiunea lui este concepută ca să facă cunoscut tuturor deținuților care intră și au șansa de a ieși, că pot să aibă un mod de viață diferit ca și cel ce-l aveau înainte de a intra în pușcărie. Iar acesta este viața cu Isus. Chapman spune că dorește ca ei să știe că Isus a fost trimis pe pământ „ca să putem avea o viață bună aici și să fim iertați pentru orice am fi făcut, ca să putem avea o viață și mai bună după ce vom pleca.”

„Sunt interesat de un singur lucru, și acesta este să le slujesc deținuților”, a spus Chapman. “Eu și soția mea avem o misiune. Distribuim broșuri și le spunem oamenilor despre Hristos. Tinerii care intră aici pot avea o șansă. Ei nu trebuie să se întoarcă în organizațiile criminale. Pot găsi un mod de viață diferit. De aceasta suntem noi interesaţi şi suntem de mult timp. Acolo este inima mea. Credeţi-mă, nu mai sunt deloc interesat de presă”.

Chapman și soția lui Gloria, chiar dacă trăiesc fiecare într-un colț de lume, au rămas căsătoriți. Ea încearcă să-l viziteze o dată pe an venind din Honolulu (Hawai). Chiar dacă nu poate fi cu el trupește cu excepția vizitelor ei scurte, totuși ea are un rol important în credința soţului. Nu este un lucru atât de obișnuit ca un cuplu să rămână căsătorit când unul dintre ei se află în pușcărie. De aceea Chapman îi mulțumește lui Isus pentru devotamentul ei.

„Nu-mi vine să cred că ea a rămas lângă mine după toți acești ani, dar uite că a făcut-o”, a spus Chapman. „Suntem mai aproape de Domnul acum decât eram atunci când eram pe stradă. Așa că am să-i dau Lui tot meritul pentru faptul că familia noastră s-a menținut, odată cu echilibrul nostru mental”.

Eliberarea condiționată pentru conduită ireproșabilă, i-a fost respinsă lui Chapman datorită faptului că asasinarea a avut o natură premeditată. Chiar dacă Chapman s-a arătat foarte convins că nu are de gând să comită încă odată omor deoarece, spune el, a obținut faima pe care o căuta, judecătorul a considerat că el nu ar fi putut „să trăiască în libertate și să nu încalce din nou legea”, iar eliberarea lui ar submina legea.

Sursa: The Christian Post

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

1 comment

  1. Stan Vasile Răspunde

    Aici ar trebui ca cineva sa intervina an aprarea acestui om, find sa pocait, si un adevarat pocait, nar mai proceda asa ceva…niciodata! An schimb, ar trebui ca acel judecator, an primul rand, sasi dea seama ca si el va sta an fata unui altfel de scaun de Judecator, si….fiti siguri, nici prin gand nu iar trece Domnului Isus Hristos sai mai acorde vreo sansa de iertare, dupa cum nici el nu o face!…desi vesnicia ai sta an fata asteptandul cu putina rabdare, unde va sta pentru todeauna an focul care arde mereu…..cu flacara vie, si cu viermii neadormiti, depe acum las anvata cum sa procedeze cand va ajunge an iad. Ca adica, an fiecare zi, sasi tina cate 10 minute mainile an flacarile aragazului, pentru a se obisnui anca de pe acum cu suferintele din iad…..interminabile…..la nesfarsit…unde va arde ( din fericire) mereu…fara nici o urma de speranta…asa cum nici el na facuto, cu toata pocainta acelui ce an curand va fi primit an bratele Domnului sau…an fericire, undesi va uita kinul prin cea trecut…toti anii acestia!, si astfel va fi todeauna cu Domnul.