Să lupţi împotriva curentului – lecţia lui Asa

2146 0

„Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi. (2 Cronici 15:2)

desbordamiento-riosAsa este unul dintre puţinii împăraţi ai lui Iuda despre care se spune că a umblat în căile Domnului întocmai ca şi strămoşul său David. De fapt el reprezenta a cincea generaţie din dinastia davidică şi atunci când este investit ca împărat, poporul lui Iuda se afla într-o apostazie spirituală destul de pronunţată. Spre deosebire de vecinii din nord (Israel), care au adoptat un mod de închinare idolatru într-un mod oficial, cei din sud amestecau idolatria cu ceremoniile levitice de la Templu şi se mai şi lăudau cu Jehova, Dumnezeul lor.

Lui Asa îi revine o sarcină extrem de dificilă, în primul rând de a alege un alt mod de viaţă, contrar obiceiurilor şi tendinţelor vremii şi apoi să conducă poporul pe acest drum. A ales să meargă pe drumul drept, atunci când toţi mergeau pe un drum greşit. Cu alte cuvinte, a trebuit să lupte împotriva curentului.

Moştenirea lui spirituală:

Asa a primit o moştenire spirituală precară deoarece atât tatăl cât şi bunicul lui s-au lăsat seduşi de păcat şi au tolerat poporul în pornirile lor de a-şi schimba modul şi obiectul închinării lor. Apostazia spirituală începuse în poporul Domnului încă din ultima parte a domniei lui Solomon, care a fost amăgit de femeile străine. Roboam, fiul său avea ca mamă pe o amonită, deci el a primit o educaţie profund îmbibată de elemente păgâne. Pe vremea lui, poporul de rând deja avea locurile lui de închinare „pe înălţimi şi sub orice copac verde”, din punct de vedere moral era tolerată sodomia, iar împăratul accepta toate aceste lucruri. Fiul său Abiam în scurta lui domnie, a continuat aceeaşi politică primită de la tatăl său Roboam.

Deci, ţinând cont de aceste date, Asa nu avea nici un motiv de a face vreo schimbare majoră nici în viaţa lui şi nici în viaţa poporului. Şi totuşi Asa încă de la începutul domniei lui alege să meargă pe un alt drum, total diferit de cel trasat de predecesorii lui. „Asa a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului Dumnezeului său. A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti şi a tăiat Astarteile. A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi să împlinească Legea şi poruncile. A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el” (2 Cronici 14:2-5).

Reforma lui Asa:

Schimbarea de atitudine a împăratului survine atunci când acesta primeşte un mesaj din partea Domnului, prin profetul Azaria, fiul lui Oded (versetul din preambul). „După ce a auzit aceste cuvinte şi prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe care le luase pe muntele lui Efraim şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului” (2 Cronici 15:8).

După ce a curăţit ţara de toate urâciunile păgâne, Asa a făcut următorul pas şi anume de a îndrepta poporul spre Jehova şi să-şi reînoiască legământul de credincioşie cu Dumnezeul lor. „Au făcut legământ să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor din toată inima şi din tot sufletul lor;….  Au jurat credinţă Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi cu sunet de trâmbiţe şi de buciume; tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor şi-L găsiseră” (2 Cronici 15:12-15).

Al treilea pas al reformei este legat de casa lui. „Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mama sa, Maaca, să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteii. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf, şi l-a ars lângă pârâul Chedron” (2 Cronici 15:16).

Asa îşi face timp şi loc şi pentru Templul Domnului, centrul ceremonialului religios din acea vreme. Pe vremea bunicului său Roboam, Templul a fost jefuit de egipteni care au luat obiectele de aur, iar Roboam le-a înlocuit cu altele de aramă, dar Asa restabileşte ordinea şi valoarea locurilor sfinte. „A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi base” (2 Cronici 15:18).

Efectele acestor schimbări se văd şi în generaţia următoare când fiul său Iosafat a trimis pe câteva dintre căpeteniile sale, împreună cu leviţii, prin ţară la popor ca să-i înveţe legea Domnului. „În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale: Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda. A trimis cu ei pe leviţii: Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram. Ei au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului” (2 Cronici 17:7-9).

Se aseamănă acele vremuri cu ale noastre ???

Eu cred că ne asemănăm în multe aspecte. Societatea noastră se află pe un tobogan moral de câteva generaţii (pentru detalii citiţi articolul „Va judeca Dumnezeu America”? de John Piper). Lucrurile care acum 100 de ani erau supuse oprobiului public, astăzi sunt considerate „normale”. Invazia de ideologii şi practici oculte din religiile asiatice a atins cote de nebănuit şi aceste fenomene sunt practicate şi încurajate de „elitele” vieţii sociale, ba chiar sunt studiate în universităţi. Ce fel de oameni ne vor conduce peste câţiva ani, după ce au fost „educaţi” în şcoli (citeşte intoxicaţi) cu astfel de învăţături considerate şi acestea „normale”? Lipsa respectului faţă de familie şi rolul fundamental al acesteia – educaţia, se aseamănă leit cu vremurile lui Asa care a trebuit să rezolve inclusiv problema sodomiei, problemă care astăzi se încearcă prin toate mijloacele pe care puternicii zilei le au la dispoziţie, să i se acorde acest statut de „normalitate”. De asemenea, în vremurile noastre nu mai există respect pentru Divinitate şi nici pentru acei care practică un astfel de mod de viaţă.

jamaica4

Putem să facem ceva împotriva acestor curente ???

  1.       După modelul lui Asa, atâta timp cât nu avem o motivaţie de a lupta împotriva curentului, ne vom lăsa duşi de el. Primul pas este să ne plecăm urechea şi să ascultăm ce ne spune Domnul prin Scriptură sau prin alte mijloace şi să luăm aminte la acest mesaj. Aceeaşi problemă a întâlnit-o şi Domnul Isus când afirmă că „poporul acesta piere din lipsă de cunoştinţă”. Un studiu recent efectuat de Societatea Biblică Britanică arată că 60 % dintre britanici nu au auzit niciodată de naraţiunea biblică din Matei despre înmulţirea pâinilor şi 50 % despre potopul lui Noe.
  2.       Trebuie să evaluăm moştenirea noastră spirituală. Se vorbeşte între noi românii despre „sfânta noastră tradiţie” sau „sfânta noastră biserică” veche de 2000 de ani. Nu tot ce este vechi şi/sau moştenit trebuie să fie neapărat şi de valoare. Dacă nu ar fi fost un Jan Hus, Martin Luther, John Wesley, Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu, ca să amintesc doar câţiva, hotărâţi să înfrunte curentul mersului lumii din vremea lor, am fi rămas probabil în ignoranţă şi rătăcire spirituală, încă câteva secole.
  3.       Reforma trebuie să înceapă cu noi înşine şi cu casele noastre. Modelul lui Asa ne învaţă că acei care nu se pocăiesc cu adevărat, nu se califică pentru lucrarea Domnului şi trebuiesc îndepărtaţi, iar păcatul şi alte întinăciuni morale trebuiesc curăţite cu desăvârşire. Acest lucru este important din două motive. Primul datorită efectului nociv al acestor practici (citiţi aici adulter, divorţ, avort, minciună, înşelăciune, yoga, medicina alternativă, etc) şi al doilea, pentru a nu se crea falsa impresie că totul este permis şi că trăirea în păcat nu are consecinţe.
  4.       Un lucru fundamental este interesul şi dedicarea noastră în domeniul educaţiei. Această „normalitate” care este inoculată de „fruntaşii veacului acestuia” în mintea copiilor noştri, trebuie contracarată. Cine altcineva va face acest lucru, dacă nu o face familia şi Biserica. Sunt îndurerat când văd cât de superficiali sunt unii părinţi care neglijează biserica şi nu-şi duc copiii acolo (pentru că nu merg nici ei), din diferite motive subiective. Trebuie ştiut că efectele educaţiei nu se văd decât în generaţia următoare.
  5.       Trebuie să dovedim consecvenţă în această luptă în care ne-am angajat, fidelitate faţă de Scriptură şi să nu ne pierdem speranţa. Asa nu a putut ajunge peste tot şi ni se spune că „ înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel”, iar spre sfârşitul vieţii face câteva greşeli când îi mituieşte pe sirieni ca să-l ajute la război şi apoi se înfurie pe profetul care îl mustră. Lupta împotriva curentului trebuie dusă până la capăt, indiferent de pericolele care presupun acest lucru şi nu avem voie să modificăm sau să adaptăm cuvintele Scripturii pentru a face lupta mai uşoară.

Probabil că unii au abandonat de mult, sunt descurajaţi şi deziluzionaţi, privind la această cloacă morală în care a ajuns lumea aceasta, dar Asa ne învaţă să fim optimişti, să nu descurajăm, să mergem înainte: „El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă din toate părţile.” Au zidit, dar, şi au izbutit” (2 Cronici 14:7).

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns