Căutându-l pe Alah, găsindu-l pe Hristos – un musulman devotat întâlneşte creştinismul (2)

1120 0

(continuare din articolul precedent)

Apărând islamul

DSC03511
Nabeel Qureshi

De când Nabeel Quereshi  fost introdus în apologetica creştină, trecuseră deja mai bine de trei ani. Focul tuturor obiecţiilor lui a fost sufocat. Acum îi era rândul lui David. A ridicat multe obiecţii împotriva islamului, unele dintre ele fiind foarte puternice (le puteţi citi AICI, în engleză).

Este profetul Islamului, bărbatul cel mai mare din istorie ???

În mintea lui Quereshi se frământa următorul gând: „Ce motive obiective am pentru a crede că Islamul este adevărat”? Auzise multe alte motive subiective: Coranul este cea mai bună carte scrisă vreodată, modul de viaţă islamic este cel mai bun, nu există altă viziune asupra lumii atât de amplă ca şi a islamului, sau că islamul produce cele mai bune persoane. Toate acestea, totuşi sunt reclamate de aproape toate religiile din lume şi toate sunt în mare parte o problemă de opinie. Şi chiar dacă toate acestea erau adevărate, vrea să spună aceasta că Islamul este adevărul? Ar ajuta, dar nu este o probă suficientă.

După cum şi-a dat seama Quereshi, o singură piesă dacă s-ar potrivi între evidenţe: dacă s-ar putea demonstra că Mahomed a fost adevăratul profet al Lui Dumnezeu, atunci Islamul trebuie să fie adevărat. Acest fapt ar fi suficient pentru a demonstra Islamul.

„După ce am citit diverse relatări despre viaţa Profetului (documente islamice timpurii, precum şi biografii actuale mai favorabile) am ajuns la o concluzie. Independent de detalii şi a argumentelor din jurul lor, ar fi inexact să-l numim pe Profet ca o persoană rea. Totuşi, de asemenea, ar fi inexact să afirmăm că el este cel mai mare profet şi bărbatul cel mai perfect din istorie, aşa cum se afirmă de pe o poziţie islamică. Şi datorită faptului că celelalte argumente care sunt folosite pentru a proba profeţiile lui Mahomed, nu se susţin, nu există nimic altceva care să poată demonstra vreodată că mesajul său era de la Dumnezeu”, completează Quereshi.

Un lucru este esenţial şi ne cere să fim atenţi: rezultatul la care Nabeel va ajunge asupra Islamului, fie că va fi favorabil sau nu, este doar o parte din investigaţie. Adevărata întrebare ne obligă să evaluăm greutatea dovezilor în favoarea Islamului, în comparaţie cu cele care sunt în favoarea creştinismului. Sunt dovezile care susţin profeţiile lui Mahomed, mai puternice decât dovezile care vorbesc despre moartea şi învierea lui Hristos? „Nu este important modul în care formulăm sau aranjăm argumentele pentru o parte sau pentru cealaltă, dar un lucru este clar deja pentru mine, creştinismul va ocupa întotdeauna primul loc”, este concluzia lui Qureshi.

Punând lucrurile în balanţă

Deja toamna lui 2004 se apropie foarte repede. „Chiar dacă încă mai lupt cu deciziile la care mă înfrunt, este clar că deja înclin spre creştinism, pe baza unor argumente bine fondate. Datorită acestui lucru, trebuie să renunţ la unitatea indiscutabilă a lui Dumnezeu, aşa cum ştiam din Islam şi să mă aventurez în această aparentă junglă care se pare că este Trinitatea. Să trebuiască să adori pe un Dumnezeu care este în acelaşi timp trei şi totuşi unul singur, este ceva ce seamănă a science fiction”.

Într-un mod foarte ingenios, Quereshi face trimitere la un exemplu din fizica atomică, găsind-ul ca pe un fenomen analog, învăţăturii despre Trinitate. Norul de electroni dintr-o moleculă, care trec dintr-o structură atomică în alta (un mic haos), pot să fie consideraţi parte atât dintr-o structură cât şi din alta, în acelaşi timp. Pe de altă parte, face apel la onestitate: „ eu sunt doar un om finit, limitat în cunoştinţe, susceptibil de a raţiona defectuos, şi condiţionat de educaţie şi circumstanţe. Cum ar fi posibil ca Dumnezeu care a creat un Univers infinit, şi noi fiind atât de imperfecţi să vrem să-L obligăm pe Dumnezeu să ia o decizie finită, dar cu ramificaţii infinite, posibil o suferinţă eternă în iad?

Testul spiritual

În anul 2004, Qureshi ştia deja că nu poate apăra Islamul în confruntarea cu creştinismul, dar se întreba dacă acest lucru se datorează incapacităţii lui intelectuale sau greutăţii dovezilor. „Cu toată francheţea, eu aşteptam ca Dumnezeu să vină în ajutorul meu şi să lupte pentru mine, şi să-mi arate dacă Islamul este drumul corect. Aveam nevoie de un semn din partea lui Dumnezeu şi foarte umil i-am cerut lui Dumnezeu să facă ceva”.

Înspre finalul lui 2004, era într-o cameră de hotel în Florida, împreună cu tatăl său, şi nu putea să doarmă. Gânduri privind viitorul îi invadau mintea şi avea nevoie ca Dumnezeu să-i arate adevărul. În cameră era întuneric dar nu un întuneric total, şi el privind spre perete şi se ruga ca Dumnezeu să-i dea o viziune, un vis, sau un altfel de semn. Dintr-o dată în cameră se făcu un întuneric total şi în loc de perete văzu un câmp plin de cruci. Viziunea era aşa de simplă şi a dispărut tot aşa de repede precum apăruse. „Mi-am zis atunci: Doamne, asta nu este valabilă. Nu sunt sigur că este adevărat sau ochii îmi joacă trucuri. Te rog frumos, dă-mi un vis şi dacă acesta se coroborează cu viziunea, mă voi converti la creştinism”.

În acea noapte (19 Decembrie 2004) a avut apoi şi un vis. Într-o grădină cu multă verdeaţă a observat mai întâi un şarpe veninos care fluiera celor care intrau în grădină. Apoi undeva în mijloc, era o ridicătură, sub formă de deal, dar care era un dragon deghizat ca lumea să nu ştie, şi de partea opusă începea un abis. Lumea trecea peste el şi nu-şi dădea seama. Atunci apare un copil înarmat care îi strigă dragonului pe nume, dar care apoi încearcă să muşte copilul pentru că îl descoperise. În lupta dintre cei doi copilul învinsese şi decapitase fiara. În interpretarea lui Qureshi, grădina însemna lumea, dragonul era Islamul şi copilul era prietenul lui David care demasca partea ascunsă a religiei islamice.

„După interpretarea visului în sensul că Islamul ne înşeală şi că creştinismul este adevărat, care în ultimă instanţă m-ar mântui, reacţia mea a fost din nou ca a majorităţii: Doamne, acest vis este prea simbolic pentru mine ca eu să fiu capabil să-l interpretez cu precizie. Trei vise mi s-ar părea mult mai bine. Dacă toate converg înspre creştinism, fără îndoială şi eu voi deveni creştin. În acest punct eu nu încercam să scap de Dumnezeu, ci vroiam să fiu absolut sigur înainte de a lua o decizie determinantă pentru restul vieţii mele. de asemenea i-am cerut lui Dumnezeu ca visul următor să fie mult mai clar încât nici să fie nevoie de interpretare. Faptul că El mi-a răspuns la fiecare detaliu al rugăciunii mele este de-a dreptul copleşitor”.

Al doilea vis a venit în 10 Martie 2005. Quereshi stătea în picioare în faţa unei porţi cu bolta arcuită şi încastrată într-un perete gros de cărămidă. Poarta avea cam 3 metri de lăţime şi dădea într-o cameră în care mulţi oameni stăteau la mese pe care se găseau bucate de lux. Toţi de la mese aveau privirea întoarsă înspre stânga ca şi cum aşteptau pe cineva special să intre şi să înceapă banchetul. Una dintre persoanele de acolo era David Wood. Când acesta l-a privit pe Qureshi de cealaltă parte, el l-a întrebat: „Credeam că o să mergem să mâncăm împreună”, la care David i-a răspuns: „Tu nici odată nu ai vrut să răspunzi”.

În ziua următoare Qureshi l-a contactat pe David ca să-l întrebe despre vis. Acesta i-a replicat că visul este atât de clar încât nici nu are nevoie de interpretare şi este o referire clară la textul din Luca 13:22 – 29.

„Eu i-am cerut lui Dumnezeu un vis care să nu fie nevoie să-l interpretez şi El mi-a oferit unul care practic era o scenă scoasă din Evanghelia după Luca, un text pe care eu niciodată nu-l citisem”.

Al treilea vis – 11 Aprilie 2005. Qureshi se afla pe prima treaptă a unor scări, în faţa unei moschei. Încetul cu încetul sala s-a umplut şi Imamul a început slujba. Din respect faţă de ceilalţi, a încercat să coboare scările şi să se alăture celorlalţi dar o forţă nici prea bruscă, dar nici amabilă l-a reţinut pe loc şi nu i-a dat drumul.

„Ajuns în acest punct, deja ştiam ce trebuie să fac. Totuşi vroiam ca decizia mea să nu se bazeze în totalitate pe propriul meu raţionament. Vroiam să verific concluziile la care am ajuns. Aşa că am călătorit prin Statele Unite, Canada şi Anglia, în căutarea de musulmani cu cunoştinţe pentru a-mi răspunde argumentelor mele împotriva Islamului. Am găsit diferite răspunsuri de la cele mai habotnice la altele mai inovatoare şi am întâlnit persoane cu răspunsuri de la cele mai sincere până la cele mai caustice. Dar nimeni nu a putut să-mi dărâme argumentele în favoarea creştinismului.

În acelaşi timp am început să mă rog ca să primesc pace. Ştiam că am să-mi pierd tot ajutorul emoţional din partea părinţilor şi al majorităţii prietenilor şi un capitol dificil din viaţa mea era gata să înceapă. Pot doar să spun că imense remuşcări îmi inundau fiinţa şi aveam o extremă nevoie de pace lăuntrică. Coranul nu avea nimic care să poată să-mi calmeze durerea. La disperare, am luat Biblia să văd dacă găsesc ceva să mă ajute. Era pentru prima dată când citeam Biblia pentru a vedea ce spune şi nu pentru a-mi căuta argumente în contra creştinismului. Cuvintele Scripturii erau pentru mine ca şi mângâierea lui Dumnezeu însuşi. Întrebările retorice ce i le ceream lui Dumnezeu dimineaţa, îmi erau răspunse la lectura biblică de seara. Un exemplu după altul, ar umple pagini întregi. Este suficient să spun că prin citirea Scripturii mă simţeam ca fiind acoperit de aripile Lui în timp ce mă vindecam de o durere pe care o aveam şi de o altă durere care nu întârzia să apară.

Nu mult timp după aceea, într-o noapte înspre dimineaţă eu încă eram treaz şi somnul nu voia să vină. M-am opus suficient lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos din Matei 10: 32, 33, nu-mi dădeau pace. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. A fost atunci când i-am spus lui Dumnezeu: mă predau. Declar că Isus Hristos este Domnul Cerului şi al Pământului şi că El a venit în lume ca să moară pentru păcatele mele. Eu sunt un păcătos şi am nevoie de El ca să obţin iertare. Hristos, eu te accept în viaţa mea”.

Sursa: Answering Islam

N.Tr. În prezent dr.Nabeel Qureshi face parte din Ravi Zacharias International Ministries şi a dat conferinţe în universităţi şi seminarii din toată America de Nord inclusiv la Universitatea din New York, Rutgers, Universitatea Carolina de Nord, Universitatea Ottawa, Eastern Virginia Medical Scool, Seminarul Teologic Baptist de Sud şi Universitatea Biola. A participat în 17 dezbateri publice în America de Nord, Europa şi Asia, centrându-se pe fundamentele religiei creştine, istoria timpurie şi învăţăturile islamului. Posedă un MD la Eastern Virginia Medical Scool, un MA în apologetică  creştină la Universitatea Biola şi un MA la Universitatea Duke în religie (conform RZIM).

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns