Despre Sebastian Wettel nu ar trebui să mai adaug nimic, după ce s-a încoronat recent cu titlul de campion mondial în Formula 1, pentru a patra oară. Tot ceea ce se poate spune din punct de vedere sportiv, au spus-o alții care se pricep mai bine. Totuși ceva mi-a atras atenția într-un articol din Protestante Digital. Acolo este văzut marele campion care se proșterne în genunchi, înaintea bolidului său într-un gest de adorare, de recunoștință. Omul se închină în fața unui obiect care i-a facilitat drumul spre victorie, spre cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Will Claye este mai puțin cunoscut, deoarece sportul care îl practică este mai puțin popular decât automobilismul sau fotbalul. El practică atletismul, fiind singurul sportiv care a reușit să cîștige două medalii la triplu salt și la săritura în lungime la aceeași olimpiadă. La olimpiada Londra 2012, a luat bronz la săritura în lungime și argint la triplu salt. Înainte câștigase bronz la Campionatele mondiale din Daego – Coreea, în septembrie 2011 și aur la Campionatele mondiale în pistă acoperită din Istambul – Turcia, în martie 2012.
Ceea ce are în particular acest sportiv american de culoare (originar din Sierra Leone), este faptul că el obișnuiește ca să celebreze victoria, înfășurându-și umerii cu drapelul Statelor Unite și ținând în mână o biblie. Se vede că Biblia este uzată, deci este Biblia lui personală pe care o citește constant.
Într-un interviu acordat revistei Sport Spectrum în timpul Olimpiadei Londra 2012, fiind întrebat ce semnifică Biblia pentru el, răspundea: „Semnifică mult. Este o mare Carte. Este maniera prin care dumneavoastră vă puteți apropia de Dumnezeu, așa simplu, citind Biblia. Este forma în care putem ca să învingem dușmanul. Inamicul întotdeauna încearcă ca să ne atace, dar dacă ne menținem Biblia în mintea noastră, citind și înțelegând, totul va decurge bine”. Ce pasaj din Biblie te ajută sau te inspiră? „Citesc Psalmul 91, citesc 1 Corinteni 15. Am o grămadă de pasaje. Mama, întotdeauna înainte de concurs, îmi trimite un pasaj din Biblie, deci am întotdeauna drumul deschis, dar Psalmul 91 este cel care mă motivează cel mai mult”.
Doi campioni, două atitudini. Unul se închină înaintea făpturii, celălalt înaintea Făcătorului (Romani 1:25).
Pavel asemăna viața creștină cu o mare cursă, în care toți suntem angajați și suntem îndemnați ca să ne luptăm în așa fel ca să ajungem la linia de sosire, unde vom primi premiul (1 Corinteni 9:24 – 27). Tot Pavel, vorbind despre el spre sfârșitul vieții, declara: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. (2 Timotei 4:7-8)
În fiecare zi alergăm, ne luptăm, muncim și încercăm ca să adunăm cu amândouă mâinile. Vrem ca să reușim, vrem ca să ajungem campioni. Unii dintre noi reușesc, iar când ajung sus cred că deasupra lor nu mai este nimeni, iar cei care au rămas în urmă îi invidiază, râvnindu-le pozițiile și privilegiile. Și unii și alții sunt pe un drum greșit. Țelul nostru în viață trebuie să fie doar unul: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi”. (Filipeni 3:10-11)
Toate celelate trebuiesc subordonate acestui țel. Dacă vom face așa, vom avea tăria să proclamăm și pe străzile neasfaltate, și la locul de muncă, și în familie, precum și pe stadion sau în fața camerelor de luat vederi, că Isus este Domnul vieții noastre și dacă am obținut ceva este doar meritul Lui.
Preţul credincioşiei
