Şi în cazul muzicii, la fel ca în cazul oricărui subiect, Scriptura singură trebuie să ne fie ghid, atunci când este vorba să o evaluăm. Scriptura şi numai Scriptura.
Nu există alt subiect în Biserică în care să fie mai multă neînţelegere, discrepanţe şi confuzie. Unii oameni le numesc războaie ale închinării. Şi spectrul este atât de larg, venind de la oameni care spun: de ce trebuie ca diavolul să aibă toată muzica bună?, până la cei care consideră că nu ar trebui folosit nici un instrument muzical în cadrul închinării aduse lui Dumnezeu. Aşa că în această sesiune veţi auzi mai multe voci care vă vor transmite avertizări cu privire la muzica din punctul de vedere al potenţialului acesteia pentru idolatrie, fire, egocentrism, şi cel mai important: îndepărtarea de adevărurile biblice. Aceştia vor identifica aspecte la care trebuie să fiţi atenţi, vor vorbi despre pierderea bucuriei transmisă prin cântările cântate lui Dumnezeu în Biserică.
Aici avem câteva întrebări pe care le vom adresa:
- Cântăm cu adevărat sau suntem doar distraţi?
- Cântăm oare teologie corectă cu inimi moarte, lipsite de orice bucurie?
- Cum stăm cu folosirea minţii sau a emoţiilor în cadrul închinării?
- Ce poziţie ar trebui să adoptăm atunci când vine vorba de a folosi psalmi în închinare?
- Ce poziţie ar trebui să adoptăm atunci când vine vorba de interpretarea muzicii?
- În ce mod putem evalua prezenţa senzualităţii în contextul închinării, în muzică şi de asemenea în conducerea laudei şi închinării?
- Cum putem ştii dacă muzica este sau nu ridicată prea sus în contextul închinării aduse lui Dumnezeu?
Dar în toate acestea, mă rog să ne amintim ceea ce scrie în Psalmul 149:1, 2 – Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se înveselească fiii Sionului de împăratul lor!
