Drumul falimentului – 2 Samuel 11:1 – 15

1047 1

…cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele! (2 Samuel 1:27)

fallimento

Viaţa de credinţă, dacă ar fi să o reprezentăm grafic, ar trebui să arate ca o linie ascendentă. Începutul, cu bucuria de nedescris al sufletului mântuit şi împăcat cu Dumnezeu dar şi cu temerile şi incertitudinea viitorului, este depăşit prin consecvenţă, seriozitate şi cooperare cu Duhul Sfânt. Sfinţirea care începe prin convertire, trebuie dusă până la capăt, iar prin capăt înţelegem acel moment când vom intra într-o nouă realitate spirituală împreună cu Dumnezeu.

Problema este că uneori, în locul unei linii ascendente care reprezintă acea schimbare din slavă în slavă, avem de-a face cu o sinusoidă, o linie cu urcuşuri, coborâşuri, segmente plane, care nu sunt decât imaginea unei vieţi marcate de succese, stagnări şi înfrângeri. Cum ajungem să înregistrăm falimente şi ce se întâmplă cu noi după ce am căzut? Mai există şanse? Este normal să fie aşa, sau modelul este altul? Cel mai bun text din care putem învăţa este acea naraţiune biblică care relatează unul dintre episoadele cele mai nefaste din viaţa unui mare bărbat al Scripturi, împăratul David. Cum a ajuns el să falimenteze şi încă într-un mod lamentabil?

1. David nu se duce le război (vers.1)  În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.

Obiceiul vremii era ca împăratul să meargă la război, aşa cum este enunţat în prima parte a versetului, iar David şi-a câştigat autoritatea şi respectul armatei, atunci când se afla în slujba lui Saul, tocmai prin faptul că era mereu în fruntea ostaşilor săi: „ … dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor (1 Samuel 18:16). Această practică era de fapt o poruncă a lui Dumnezeu din vremea lui Moise, prin care se stipula că misiunea căpeteniei să fie tocmai aceasta, de a fii mereu în fruntea poporului, şi cu atât mai mult în momentele importante (Numeri 27:15 – 17).

David mai înregistrase un eşec cu câţiva ani înainte atunci când a încercat să suie chivotul la Ierusalim şi Domnul l-a lovit pe Uza atunci când acesta apucase chivotul cu mâna pentru ca să nu se răstoarne. Cauza era aceiaşi, deoarece acei care ar fi trebuit să fie la locul lor (preoţii şi leviţii), nici nu se aflau acolo (1 Cronici 15:11 – 13).

În concluzie, falimentul survine atunci când ne suntem în locul în care ne vrea Dumnezeu să fim.

2. David nu are nimic de făcut (vers. 2): Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.

Dacă David nu s-a dus la război, ar însemna că el ar fii avut alte lucruri de făcut care necesitau prezenţa lui. Un guvernant serios atunci ca şi acum, întotdeauna trebuie să aibă ceva de făcut şi tocmai pentru aceasta are consilieri care să-i stabilească agenda. Se pare că şi David ar fi avut cândva astfel de oameni pe lângă el care îi aminteau că este timpul de mers la Casa Domnului (Psalmul 122:1).

În textul nostru, imaginea din versetul 2 este cea a unui om care nu are nimic de făcut, care doarme până după masă şi apoi iese la plimbare să se dezmorţească.  Diavolul va profita întotdeauna de nevegherea noastră şi de lipsa de activitate. În pilda neghinei, gospodarul seamănă sămânţă bună în ţarina lui, dar  pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat  (Matei 13:24 , 25). Înţeleptul din Cartea Proverbelor vorbind despre logica leneşului „să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…, ne atrage atenţia asupra consecinţelor: şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat (Proverbe 24:30 – 34).

La polul opus, ca un exemplu pozitiv, este Neemia pe care oamenii răi, orchestraţi de diavolul însuşi, încearcă să-l atragă în cursă, învocând diverse motive. Răspunsul lui Neemia este ferm şi constant: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”. Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns. (Neemia 6:1 – 4).

În cel de-al doilea rând, falimentul survine atunci când nu facem ce trebuie să facem.

consolidamento_ipoteca-762395

3. David stăruie în greșeală

David păcătuieşte cu Bat Şeba dar păcatul lui lasă urme (probabil că femeia a rămas în casa lui mai multe zile). Strategia lui de a-şi acoperi păcatul, nu reuşeşte aşa că este nevoit să facă un pas mai departe pe toboganul păcatului. Urie, soţul lui Bat Şeba trebuie să moară şi apoi David se căsătoreşte cu femeia şi conform logicii acestuia, problema este rezolvată, dar se înşeală amarnic.

Atunci când am înregistrat primul faliment, dacă nu ne oprim să medităm la cele întâmplate şi în consecinţă să ne pocăim, deja am intrat pe un teren alunecos care ne duce spre ruină şi dezastru. Un păcat va aduce după el un altul și apoi un altul. Cercul vicios în care am intrat nu are ieșire.

Ghehazi este biruit de pofta ochilor, apoi îl minte pe Naaman și în cele din urmă şi pe Elisei (2 Împăraţi 5:19 – 27). Samson stăruie și el în greșeală atunci când se afla cu Dalila și în final este biruit. Înfrângerea lui Samson a fost atât de cruntă încât nici nu şi-a dat seama că Domnul se depărtase de el (Judecători 16:1 – 21).

Ce rezultă de aici, este că falimentele vor continua dacă nu ne oprim să cugetăm, să privim la gravitatea păcatului comis, să ne cerem iertare şi să ne pocăim. Al doilea faliment va fii mai intens decât primul iar următorul în mod sigur va fi mai dezastruos. Diavolul vrea cu orice preţ să ne ducă la ruină.

4. Păcatul lui David are efect asupra casei lui şi asupra apropiaţilor acestuia

Mai târziu Amnon, fiul lui David este vinovat de acelaşi păcat cu agravantul de incest, iar David nu intervine pentru că şi el falimentase mai înainte în acelaşi mod. Tiparul este exact acelaşi deoarece după curvia lui Amnon, urmează crima, acesta fiind ucis de Absalom. Lipsa de autoritate a lui David în casa lui îl vor împinge pe Absalom la răscoală iar consecinţele sunt dezastruoase pentru tot Israelul. Ioab la rândul lui, care ştia de toate faptele ascunse ale lui David, omoară la rândul lui pe doi dintre vitejii lui Israel, pe Abner şi pe Amasa, iar David nu poate să-l tragă la răspundere deoarece era el însuşi vinovat de păcate similare.

Falimentele noastre vor avea efecte negative asupra celor de lângă noi, puterea exemplului având proporţii de neimaginat. Chiar şi atunci când ne pocăim, ne pare rău şi plângem înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul nostru, comportamentul negativ al unui credincios va avea influenţe nefaste asupra celor din lume care nu sunt familiarizaţi cu noţiunea de iertare, pocăinţă şi de reabilitare în faţa lui Dumnezeu.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ceea ce iese în evidenţă în textul nostru din punct de vedere pozitiv, este îndurarea lui Dumnezeu. David este înştiinţat şi apoi adus cu picioarele pe pământ de către proorocul Natan, deoarece Dumnezeu încă mai avea milă pentru David şi el era inclus în planul Său mesianic. Acest fapt nu trebuie să-l percepem ca pe o concesie a lui Dumnezeu pentru favoritul lui. David a trebuit să plătească un preţ scump pentru păcatele comise şi aceasta pentru a evidenţia pe de o parte că Dumnezeu niciodată nu va tolera păcatul şi pe de altă parte, să fie un exemplu pentru toţi aceia care vor fii tentaţi să creadă că îşi pot scuza comportamentul.

David se pocăieşte şi încă într-un mod exemplar. Psalmii 32 şi 51 s-au născut tocmai din durerea şi frământarea unui om care este confruntat cu păcatul lui şi cu consecinţele acestuia. El însuşi experimentează povara păcatului nemărturisit, lipsa rugăciunii la vremea potrivită (Psalmul 32), dreptatea lui Dumnezeu care cere osândă, neputinţa lui de a-şi rezolva problema şi nevoia de a-l avea pe Duhul Sfânt în inimă (Psalmul 51).

Pentru acei care au falimentat într-un fel sau în altul, acest cuvânt aş dori ca să le deschidă ochii, în primul rând spre ei înşişi ca să vadă locul unde sunt şi apoi înspre Dumnezeu care încă mai are îndurare şi milă. Dar nu pot să vă spun că mâine va mai exista această ofertă, aşa că soluţia este să ne pocăim astăzi.

Dumnezeu să ne ajute şi să ne binecuvinteze !!! 

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

1 comment

  1. Drumul falimentului – 2 Samuel 11:1 – 15 | Blogul lui yonitoiu Răspunde

    […] Drumul falimentului – 2 Samuel 11:1 – 15. […]