Tony Palmer, prieten al papei Francisc din 2006, pastor penticostal englez, căsătorit cu o italiancă şi unul dintre cei mai buni oameni de legătură dintre Francisco şi protestanţii carismatici, a murit duminica trecută într-un accident de motocicletă, lovindu-se frontal cu o maşină care venea în sens invers, pe sensul lui de mers, a cărui şofer era sub influenţa alcoolului. După multe ore de chirurgie, nu a putut fii salvat. La o vârstă ce abia trecuse de 50 de ani, cu doi copii adolescenţi, pleacă dintre noi un om în care probabil mulţi şi-au pus speranţa în ceea ce priveşte refacerea unităţii creştinilor.
Site-ul Religion en Libertad, care publică toate informaţiile de la Vatican, publică într-un amplu articol această informaţie tragică, explicând că prin acest eveniment nedorit „papa Francisc, pierde unul dintre cei mai buni ambasadori ai săi, omul de legătură cu lumea protestantă penticostală şi carismatică vorbitoare de limba engleză, un bărbat cu pasiune pentru unitatea creştinilor, convins că de la Declaraţia Comună Catolică-Luterană din 1999, asupra Doctrinei Justificării, nu mai sunt motive pentru diviziunea dintre catolici şi protestanţi”.
Din anglican în carismatic
Palmer era liderul unei comunităţi protestante de stil carismatic şi liturgie anglicană, denumită The Ark Community, integrată într-o alianţă de congregaţii de stil carismatic şi anglican numite în engleză CEEC (Comunitatea Bisericilor Episcopale Evanghelice, www.theceec.org).
Pastorul Palmer, împreună cu soţia lui Emiliana, au fost primiţi de papa Francisc la Vatican în 14 Ianuarie 2014, când a înregistrat un mesaj al papei spre penticostali, pe un iPhone (detalii AICI) .
Palmer le-a explicat apoi pastorilor penticostali: „I-am spus, nu doriţi să le scrieţi un mesaj?. Iar el mi-a răspuns: De ce nu mă înregistrezi pe video?. Eu aveam această idee deja în minte. mă gândeam să-i cer permisiunea, da r nu voiam să abuzez de prietenia noastră”.
Aşa a fost realizat acel video, devenit faimos, înregistrat pe viu pe un telefon mobil, pentru a fii emis la o întâlnire a unor pastori penticostali-carismatici, care urma să aibă loc câteva săptămâni mai târziu în Texas, organizată de misiunea evanghelică a lui Kenneth şi Gloria Copeland. La acea întâlnire, Palmer a citit înaintea tuturor, acea chemare a lui Isus la unitate: „Ca toţi să fie una”. Palmer le-a spus pastorilor că pentru a predica mântuirea, este necesară unitatea tuturor creştinilor şi că de la Declaraţia Comună Catolico-Luterană din 1999, asupra Doctrinei Justificării, nu mai sunt motive pentru diviziune. A citit din declaraţie: „numai prin har, în lucrarea salvatoare a lui Hristos şi nu prin vreun merit din partea noastră, suntem acceptaţi de Dumnezeu şi îl primim pe Duhul Sfânt, care înnoieşte inimile noastre, echipându-ne şi chemându-ne la fapte bune”. În locul lui „sola fide” din dogma luterană obişnuită, în această declaraţie s-a găsit un teren comun în „sola gratia”. În loc de „numai prin credinţă suntem mântuiţi”, s-a schimbat în „doar prin Har, nu prin meritul nostru”.
Deja nu mai protestăm
Palmer, îmbrăcat în negru şi cu cămaşă cu guler clerical, a proclamat atunci: „Deja nu mai protestăm în contra doctrinei mântuirii a Bisericii Catolice; acum predicăm aceeaşi Evanghelie” şi în continuare a pus video-ul papei. La acea reuniune din Texas, pastorii au consimţit cu tărie la aceste mesaj şi după video, au intrat într-o rugăciune spontană, cerându-i lui Dumnezeu unitatea creştinilor şi binecuvântare pentru papa Francisc.
O vizită la Vatican
Cinci luni după acel eveniment, Palmer a dus la Vatican pentru o vizită cordială de trei ore, contactele lui din lumea penticostală: James şi Betty Robison, pastorul Kenneth Copeland, Geoff Tunnicliff (secretarul general WEA), Brian Stiller şi Thomas Schirmacher (pastori în WEA) şi John şi Carol Arnott. Toţi aceştia au plecat convinşi de pasiunea papei Francisc pentru evanghelizare, slujirea celor în nevoi şi dorinţa lui de unitate (detalii AICI).
În blogul său personal, părintele Dwight Longenecker, care a fost educat într-un ambient protestant fundamentalist, iar azi este preot catolic, a semnalat că a fost vorba de un gest important, „deoarece nu cu mult timp în urmă, în America de Nord, erau înclinaţi să vadă Biserica Catolică, pur şi simplu ca pe marea curvă a Babilonului şi pe papa ca pe antihrist”.
Articolul din ReL, termină într-o notă elogioasă pentru Palmer şi critică faţă de opozanţii acestuia: „ Această activitate a lui Palmer, un bărbat cu o viziune globală adevărată, nu a plăcut sectoarelor evanghelice mai anti-catolice. Din Spania, Protestante Digital, a publicat atâtea articole critice, câte a putut, contra acestor contacte şi în Italia s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai petrecut niciodată înainte: cele cinci platforme de congregaţii evanghelice, reprezentând 80 % din evanghelicii din Italia, pentru prima dat s-au pus de acord ca să semneze un document comun. Care a fost dorinţa de a se unii? Să critice „dorinţa unei unităţi care este contrară Scripturii” şi „o ambianţă ecumenică formată din persoane şi entităţi evanghelice şi penticostale naţionale şi internaţionale”.
În 28 iulie, papa Francisc avea prevăzută o întâlnire în Caserta – Italia cu pastorul italian Giovanni Traettino de la Biserica Evenghelică a Reconcilierii, în care Palmer de asemenea, trebuia să participe. „Francisco”, conclude articolul din ReL, „va trebui să continue să muncească în datoria lui de a confirma credinţa şi să-i unească pe creştini, fără colaborarea fizică a bunului său prieten englez”.
