Se strânge cercul … (7) – Un pas uriaş dinspre Irlanda

1635 0

Săptămâna trecută, Irlanda aproba căsătoria între homosexuali, printr-un referendum popular, lobby-ul gay înregistrând astfel o victorie răsunătoare. Un procent de 62,1 % din poporul irlandez este de acord cu o astfel de modificare în constituţia ţării.

Irlanda, o ţară catolică, unde divorţul a fost aprobat doar în 1995, posedă una din legile cele mai restrictive din Europa privind avortul,  iar relaţiile homosexuale erau considerate ilegale până în 1993, marchează azi un avans important în ceea ce priveşte noua moralitate, pe care puternicii zilei doresc să o implementeze cu orice preţ. Până în acest moment sunt 19 ţări în lume care au redefinit familia, aprobând căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex şi este pentru prima dată când această problemă este aprobată în urma unui referendum popular, ceea ce semnifică un avans deosebit de important. Dacă până acum problema era rezolvată de către parlamente sau de către judecători, iată că de această dată avem de-a face cu opinia generalizată a cetăţeanului de rând.

Votul irlandez „nu este o înfrângere pentru principiile creştine, ci este o înfrângere pentru umanitate”, a declarat secretarul de stat de la Vatican, cardinalul Pietro Parolin, într-o declaraţie la Radio Vatican. „Acest rezultat m-a întristat foarte mult. Biserica va trebui să aibă în vedere acest rezultat, dar ar trebui să-l aibă în sensul de a-şi întări angajamentul şi să facă un efort pentru a evangheliza şi cultura noastră”, a mai spus cardinalul Parolin, care a adăugat că biserica trebuie să-şi îmbunătăţească forma în care îşi prezintă mesajul creştin.

De cealaltă parte, primul ministru al Irlandei, Enda Kenny, a declarat că rezultatul referendumului, va transmite „un mesaj de liderat şi pionierat”, al irlandezilor. Ministrul Sănătăţii, Leo Vradkar, homosexual declarat, a afirmat că: „suntem prima ţară din lume care consacră egalitatea familiei în constituţia noastră şi facem acest lucru prin mandat popular. Aceasta ne transformă într-un far, o lumină pentru restul lumii, a libertăţii şi egalităţii. Este o zi în care sunt foarte mândru că sunt irlandez”.

Referendumul din Irlanda scoate în evidenţă câteva aspecte importante, pe care cred eu că trebuie să le luăm în seamă şi încă la modul cel mai serios.

În primul rând avem de-a face aici cu un eşec lamentabil al bisericii tradiţionale (dar nu numai), care nu a fost capabilă să-şi impună valorile etice, generaţiei actuale. „Scandalurile sexuale din anii 90, în care au fost implicaţi numeroşi clerici catolici, i-au furat Bisericii Catolice autoritatea morală”, spune Michael Brown în Charisma News. „Cum ar putea Biserica să vorbească de moralitate sexuală societăţii actuale, când s-a descalificat pe sine însăşi în mare măsură? Scandaluri ca acestea au nevoie de mult timp pentru a fi depăşite şi aici în Statele Unite, am asistat la numeroase scandaluri evanghelice, cu participarea unora dintre liderii noştri de renume. În măsura în care suntem consideraţi ipocriţi, în aceeaşi măsură ne lipseşte autoritatea morală”,  a mai spus Brown.

Michael Brown are perfectă dreptate, dar această problemă nu o are doar Irlanda sau Statele Unite. Problema este comună în toate ţările creştine şi nu o întâlnim din păcate doar în bisericile tradiţionale (catolice, ortodoxe, luterane, anglicane sau reformate), ci o întâlnim tot mai des şi în bisericile evanghelice. O ştire în care un lider evanghelic eşuează din punct de vedere moral, face înconjurul lumii în câteva zile, tocmai pentru că o astfel de informaţie este difuzată, multiplicată, umflată şi comentată în mod interesat de atâtea persoane şi instituţii, care vor să discrediteze biserica. Pe de altă parte, tendinţa omului de rând de a generaliza, face ca Biserica (de orice culoare ar fi aceasta), să fie percepută într-un mod negativ de un segment important al populaţiei.

În cel de al doilea rând, efectele „educaţiei” implementate în mintea tinerei generaţii, şi-a atins efectul din plin. Problema homosexuală este subiectul predilect al tuturor mediilor de informare, este pe masa de lucru a majorităţii parlamentelor şi guvernelor din ţările occidentale, este discutată şi dezbătută în şcolile publice şi este un subiect tot mai des întâlnit în artă (cinema, teatru, pictură, fotografie, etc). La început subiectul a fost preluat de presă într-un mod timid şi evaziv, apoi informaţiile s-au înmulţit şi persoanele cu această orientare au fost promovate în posturi importante, în numele egalităţii de gen şi a toleranţei. Apoi problema homosexuală a fost preluată de politicienii de stânga în campaniile electorale şi apoi a ajuns pe masa lor de lucru, când aceştia au ajuns la guvernare. Au urmat persoanele publice (cântăreţi, actori, sportivi, prezentatori de la televiziune, etc) să recunoască public orientarea lor sexuală şi unii chiar să se mândrească cu aceasta (vezi cazul directorului de la Apple). Discuţiile de acest gen din şcolile publice, sau din alte instituţii asemănătoare, se înscriu pe această linie, puternic orchestrată de sus, adică să se introducă conceptul de normalitate în toată această problemă. Vor să ne convingă cu orice preţ că un astfel de mod de viaţă este normal şi trebuie să-l acceptăm ca atare, iar votul popular din Irlanda, ne dovedeşte că cei interesaţi şi-au atins scopul.

Un sondaj recent din Statele Unite, efectuat de NBC News şi Wall Street Journal, arată că 61 % dintre americani ar fi entuziasmaţi sau comozi cu un preşedinte gay (sau lesbiană), cu 18 % mai mult decât în 2006, în timp ce doar 52 % s-ar simţi comozi sau entuziasmaţi cu un preşedinte creştin evanghelic. Într-un alt sondaj, efectuat în luna martie de aceleaşi instituţii, arată că 59 % dintre americani au declarat că sunt în favoarea căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex.

O altă problemă, deloc de neglijat, este legată de puternica influenţă exercitată de lobby-ul gay, în întreaga lume. „Irlanda nu era pregătită pentru a face faţă finanţării masive a activiştilor gay, venită dinspre America”, continuă Michael Brown în articolul din Charisma News. „Din păcate, de la preşedintele Obama în jos, Statele Unite au fost o forţă agresivă pentru normalizarea homosexualităţii şi fără finanţarea şi viziunea din America, este îndoielnic faptul că Irlanda ar fi votat atât de masiv pentru o schimbare radicală”.

O femeie care locuieşte în Irlanda şi care a votat împotrivă, a scris un mesaj lui Brown în care îşi exprima indignarea şi îngrijorarea pentru acest rezultat. Ea a spus: „Această ştire este devastatoare pentru cei aproape 37,9 % de irlandezi care au votat NU, mulţi dintre aceştia fiind creştini născuţi din nou. Am lucrat din greu pentru a evita acest lucru, dar eram în contra a tuturor partidelor politice şi în contra a milioane de dolari care au fost aruncaţi în campania pentru DA. Multimilionarul american Chuck Feeney a contribuit doar el singur cu 24 milioane de dolari. Toate grupurile de drepturi civile s-au unit în bloc pentru votul DA. Afişele publicitare pentru NU, publicate în Dublin sau în alte locuri, au constituit obiectul actelor de vandalism.

În acest timp, creştinii au postit şi s-au rugat. Am împărţit pliante. Am folosit reţelele sociale pentru a ne comunica îngrijorarea. Dar toate acestea au fost doar încercări simbolice. Numai Institutul Iona a fost de partea votului NU. Doar trei reprezentanţi ai parlamentului au militat de partea noastră. Este vreo naţiune pe pământ care ar putea supravieţui unui asemenea atac?”

Dar pe lângă această luptă făţişă şi agresivă, lobby-ul gay duce şi o luptă în culise, promovând oameni în funcţii înalte în politică, justiţie sau instituţii similare. Spania a fost a treia ţară din lume care a aprobat legislaţia privind căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex. Se întâmpla exact în urmă cu 10 ani, la un an după ce Jose Luis Rodriguez Zapatero a ajuns în fruntea guvernului de la Madrid. Nimeni nu a înţeles cum a ajuns acesta să câştige şefia Partidului Socialist în anul 2000. Era un politician tânăr, fără experienţă şi provenea din Leon, o zonă puţin influentă politic sau economic în comparaţie cu Madrid, Barcelona sau Sevilla. Mai mult, concura cu un politician cu experienţă, cunoscut de toţi. Diferenţa era că Zapatero era agnostic iar Jose Bono era catolic practicant. A câştigat Zapatero cu doar 9 voturi de diferenţă. Patru ani mai târziu, pe fondul atacurilor teroriste din 11 Martie, în trenurile din Madrid, Zapatero a câştigat alegerile generale, devenind în ciuda tuturor sondajelor şi pronosticurilor, preşedintele guvernului din Spania. Un an mai târziu, parlamentul vota legea care dădea drepturi homosexualilor. Să fie totul o sumă de coincidenţe, de circumstanţe ale hazardului, ale întâmplării? Greu de crezut.

În ceea ce priveşte politica din Statele Unite, nu sunt un cunoscător în detaliu, dar îmi amintesc când Barack Obama a ajuns senator de Illinois. Imediat după aceea a fost lansată ştirea potrivit căreia ar fi posibil ca acest senator afroamerican, necunoscut publicului american, să candideze la preşedinţie. Ştirea, deşi era doar o simplă speculaţie în acel moment, a fost lansată în mod sigur interesat şi strategic, pentru a introduce subiectul în presă şi astfel să ajungă să fie discutat şi acceptat de omul de rând. Sub administraţia Obama, activiştii gay au luat un avânt fără precedent în Statele Unite şi este foarte posibil ca în doar câteva săptămâni Tribunalul Suprem al Statelor Unite să dea libertate căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, pe tot teritoriul SUA.

Un alt politician american, doamna Hillary Clinton, ce şi-a anunţat intenţia de a candida la preşedinţia SUA, a declarat recent că „dreptul la avort este mai important decât libertatea religioasă”.

Lecţia din Irlanda, scoate în evidenţă, în cel de al patrulea rând, provocările viitorului imediat, la care trebuie să se confrunte adevăraţii creştini.  Problema homosexuală este în discuţie de aproximativ 20 de ani, fiind foarte activă în ultimii 10 ani. În această perioadă lucrurile au avansat atât de mult încât unele biserici, pur şi simplu şi-au plecat genunchii sub jugul robiei. Biserica Scoţiei i-a acceptat pe homosexuali în urma unui vot al majorităţii şi nu este singura care a procedat la fel. Ceea ce este demn de remarcat aici este că o problemă morală, explicit prezentată în Scriptură nu se discută, se afirmă, parafrazând aici pe unul dintre memorandiştii români (el vorbea de existenţa naţiunii române în Transilvania). Autoritatea majorităţii, exprimată prin vot, învinge autoritatea Scripturii, în acest caz.

Biserica Metodistă Unită din Statele Unite, a aprobat chiar zilele trecute o propunere, tot prin vot, ce va fi prezentată Conferinţei Generale din 2016, prin care să se considere că homosexualitatea nu este deloc incompatibilă cu învăţătura Scripturii.

Singurii care au rămas fermi pe poziţie în faţa tăvălugului care vine, vine, vine, calcă totul în picioare, sunt catolicii şi evanghelicii. La ce ne putem aştepta? Am văzut cum cofetarii şi florarii din Statele Unite sau Europa sunt trimişi în judecată pentru că au refuzat să-i servească pe homosexuali (la nunţile lor), iar judecătorii îşi dau demisia pentru a nu se vedea obligaţi să-i căsătorească pe aceştia. Persoanele gay pur şi simplu îi vor provoca pe creştini ca apoi să poată să-i dea în judecată şi să-i hărţuiască continuu.  Bisericile şi pastorii care îi vor da afară pe homosexuali vor fi acuzaţi de discriminare şi trimişi în tribunale. Probabil că vor veni să ne închidă bisericile dacă nu-i vom accepta între noi şi aceeaşi problemă ar putea apărea şi în cazul celor care divorţează şi a celor care comit avorturi.

Pe de altă parte, văzând cum alte şi alte biserici îşi vor modifica statutele şi mărturisirea de credinţă pentru a se adapta noilor tipuri de moralitate, se vor face presiuni atât din exterior cât şi din interior, ca să se facă acest pas şi de alţii. Cei care vor face pasul vor fi gratificaţi de guvernanţi cu diverse favoruri, în interesul comunităţii, în timp ce acei care nu vor ceda vor fi din ce în ce mai îngrădiţi.

Puternicii secolului 21 sunt cei care domină informaţia şi noua tehnologie şi când spunem aceasta ne referim la Google, Apple, Facebook, Twiter sau Amazon. Anul trecut se publica în New York Times câteva secvenţe din viaţa privată a acestor domni şi care este ideologia care aceştia o îmbrăţişează. Să nu uităm ceea ce am spus mai sus despre unul dintre directorii de la Apple, care este gay militant Vă imaginaţi să vi se blocheze toate accesurile la conturile de pe internet, pentru că cineva este interesat să facă asta? Practic vei înceta să exişti.. Să nu mai putem publica nimic, nici măcar un articol ca acesta, să nu mai ai acces la nici un fel de informaţie. Este posibil şi ne putem aştepta la aşa ceva.

Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Ce vom face? Acea femeie din Irlanda, a spus în încheiere: „Cu toate acestea Dumnezeu este de partea noastră. cred că El a permis ca acest lucru să se întâmple din motivele Lui. Dar victoria finală va fi a noastră”.

Credincioşii din Irlanda au nevoie acum de rugăciunea noastră, de consolarea noastră şi de solidaritatea noastră”, a spus de partea lui, Michael Brown. „Aceasta este doar o parte, dintr-un război total împotriva Evangheliei”.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns