Rugăciunea vameşului – Luca 18:9 – 14

1461 0

Demult nu m-am suit la Templu
Că am de lucru mult la vamă
Dar azi la ceasul rugăciunii
Vreau să mă duc, deşi mi-e teamă.

Dar iată-mă că sunt aici
Ajuns în pragul Casei Sfinte
Nu pot privirea să-mi ridic
Vreau să mă rog şi n-am cuvinte.

Toţi mă privesc şi-şi zic în gând
Ce caută aici acest nemernic
Romanilor el s-a vândut
Nu-i ca şi noi, nu-i om cucernic.

La Casa Ta n-am adus zeciuiala
Chimenul şi mărarul l-am păstrat
Ca să postesc prea mare-i oboseala
Şi nici dreptate nimănui n-am dat.

Acolo când stăteam la vamă
Pe fraţii mei eu i-am năpăstuit
Le luam toţi banii fără de zăbavă
Mai mult decât romanii m-au silit.

Sunt vinovat, o Doamne fie-ţi milă
O iartă-mă că sunt un păcătos
Revarsă doar un strop de îndurare
Ridică-mă că sunt atât de jos.

Mergând spre casă simt o uşurare
Să-mi las povara n-a fost prea târziu
Mă voi sili să fiu mai bun de-acuma
Şi-n Templul Tău, acasă să mă ştiu.

ººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººº
De eşti un fiu pierdut precum acesta
Ce lumii te-ai vândut pe preţ de-argint
Priveşte căci eşti gol pe dinăuntru
Nu ai nimic în jur decât pământ.

Există-n cer un Domn ce te aşteaptă
Găseşte-un loc unde să-ngenunchezi
Caută-i pe fraţii care te ascultă
Şi roagă-te cu ei chiar de nu crezi.

În rugăciune poţi să-ţi laşi tot greul
Ce sufletul ţi-l ţine strâns legat
Şi Domnul Sfânt în marea-I îndurare
Pe veci te face liber, te scoate din păcat.

(Portul Genova – Italia – 30.03.2013)

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns