Vineri 31 Octombrie 2014, papa Francisc i-a primit la Vatican pe reprezentanţii Catholic Fraternity of Charismatic Covenant Communities and Fellowships, care se află în aceste zile în Roma pentru cea de a XVI Conferinţă Internaţională, tema de anul acesta fiind „Lauda şi adorarea carismatică pentru o Nouă Evanghelizare”.
Mişcarea carismatică în cadrul Bisericii Catolice, a început în urmă cu aproximativ 50 de ani şi contrar aşteptărilor, a înregistrat creşteri importante, în special în Statele Unite şi în America Latină. În ultimii ani, datorită succesului înregistrat de aceştia, cât şi de efervescenţa fenomenului penticostal pe plan mondial, liderii de la Vatican au manifestat o deschidere tot mai crescândă asupra acestei mişcări. Papa Francisc, mai mult decât predecesorii lui, şi-a manifestat sprijinul în mod direct faţă de carismatici şi penticostali în general şi faţă de carismaticii catolici în special, fiind prezent la o mare reuniune a acestora ţinută în luna iunie, anul acesta, pe Stadionul Olimpic din Roma, unde a declarat „că s-a simţit ca acasă” (detalii AICI). Papa ne surprinde şi de data aceasta prin frazele rostite la întâlnirea recentă, pe care dacă nu am ştii cine le-a rostit, le-am putea atribui oricărui lider dintr-o biserică penticostală tradiţională. Nu vreau să comentez dacă toate aceste afirmaţii vin din convingerea lui personală, sunt marcate de circumstanţele concrete, sau fac parte dintr-o strategie bine stabilită şi cu obiective concrete. Timpul ne va confirma adevăratele intenţii ale suveranului de la Vatican. Ţin să precizez că acest material prezentat mai jos, este publicat de o agenţie eminamente catolică, Agenţia Zenit, instituţia care publică informaţiile de la Vatican.
Frăţia carismatică catolică uneşte 51 de comunităţi carismatice catolice prezente în 14 ţări. Nu sunt o mişcare eclesiologică ci o federaţie, recunoscute de către responsabilii diecezelor, fiecare cu diversele ei carisme, contribuind la viaţa Bisericii.
„Căutând unitatea care este lucrarea Duhului Sfânt, fără să ne fie frică de diversitate”, au fost cuvintele adresate de papă celor peste o mie de participanţi, reuniţi în sala Paul VI. Şi a continuat spunând că „aceasta nu înseamnă pierderea identităţii deoarece unitate în diversitate înseamnă a recunoaşte şi a accepta cu bucurie diferitele daruri pe care Duhul Sfânt le dă fiecăruia şi punându-le în slujba tuturor în Biserică. Înseamnă să ştii să asculţi, să accepţi diferenţele, să ai libertatea de a gândi în diverse forme şi să le manifestăm”.
A reamintit că în Evangelii Gaudium a indicat că „modelul nu este sfera ci un poliedru care reflectă confluenţa tuturor particularităţilor care îşi menţin originalitatea, dar formează o unitate”.
Papa, văzând programul conferinţei, le-a mulţumit organizatorilor pentru că „văd că fiecare întâlnire începe cu discursul pe care l-am rostit în faţa Reînnoirii Carismatice cu ocazia reuniunii de pe Stadionul Olimpic din Roma, anul acesta în luna iunie. Pornind de la fraza „Împărtăşiţi cu toţii în Biserică Botezul cu Duhul Sfânt”, promovată de organizatorii conferinţei, papa Francisc a punctat că Biserica şi toţi creştinii au nevoie să-şi deschidă inima la acţiunea sfinţitoare a Duhului care se revelează în Hristos şi ne conduce la o întâlnire personală cu El. „Trăiţi această experienţă?, a întrebat. Împărtăşiţi-o! şi pentru a o putea împărtăşi trebuie să o trăiţi şi să fiţi martorii ei”.
Suveranul Pontif a ilustrat cu un exemplu funcţionarea vieţii spirituale: „respiraţia are două faze: inspiraţia, când aerul intră în corp şi expiraţia, când aerul este lăsat să iasă afară. Viaţa spirituală se alimentează prin rugăciune şi apoi se manifestă afară prin misiune. Când inspirăm, primim aerul proaspăt al Duhului şi expirându-l îl proclamăm pe Isus Hristos, animaţi de acelaşi Duh. Nimeni nu poate trăi fără respiraţie. La fel este şi cu creştinii: fără închinare şi fără misiune, nu se trăieşte ca şi un creştin. Ce facem când ne rugăm? Îi cerem lui Dumnezeu lucruri, îi mulţumim … Dar prin adorare, îl înălţăm pe Dumnezeu. Aceasta face parte din respiraţie: închinarea şi adorarea”.
Francisc a reamintit că Reînnoirea Carismatică a fost cea care a adus din nou la cunoştinţa Bisericii necesitatea şi importanţa rugăciunii prin închinare care înseamnă „recunoaşterea suveranităţii lui Dumnezeu asupra noastră şi în special asupra întregii creaţii, exprimată prin mişcare, muzică şi cântare. Rugăciunea şi lauda ne face roditori. Sara a început să sară de bucurie când a aflat că este însărcinată, când avea 90 de ani”. „Rodirea îl laudă pe Domnul”, a spus papa, „care împreună cu rugăciunea de laudă şi rugăciunea de mijlocire, este un strigăt spre Tatăl pentru fraţii noştri persecutaţi şi asasinaţi şi pentru pacea din această lume întoarsă pe dos”.
„Reînnoirea Carismatică este prin natura ei ecumenică”, a continuat Francisc, amintind cuvintele papei Paul VI, care spunea că forţa evanghelizării este compromisă dacă acei care o proclamă sunt divizaţi între ei. „Succesul evanghelizării este foarte legat de mărturia unităţii dată de către Biserică”, a spus papa. De aceea ecumenismul spiritual „înseamnă a ne ruga împreună, a proclama împreună pe Isus ca Domn şi lucrând împreună pentru ajutorarea săracilor, în toate faţetele sărăciei lor. Trebuie să facem asta şi să nu uităm că în ziua de azi sângele lui Isus, vărsat de atâţia martiri creştini în diferite părţi ale lumii, ne provoacă şi ne împinge la unitate. Pentru persecutori, nu suntem divizaţi: nu suntem luterani, catolici, ortodocşi sau evanghelici. Nu! Suntem una. Pentru persecutori suntem creştini. Nu îi interesează nimic mai mult. Este ecumenismul sângelui, pe care îl trăim azi”, a concluzionat papa Francisc.
rodi
Reblogged this on agnus dei – english + romanian blog and commented:
Beni Dradici raporteaza despre o conferinta, care a avut loc saptamana trecuta, cu Papa Francisc si fratia catolica carismatica din 14 tari.
Nica Ionel
Reblogged this on tineridelanganoi.