Pakistan – „renunţaţi la credinţă şi vă ajutăm”

1963 1

Creştinii din Pakistan sunt obligaţi să renunţe la credinţa lor în Isus Hristos şi să se convertească la Islam, sau dacă nu să devină sclavi, pentru a putea primi ajutorul umanitar de care au nevoie în urma ploilor torenţiale care au produs inundaţii devastatoare, ce le-au distrus casele şi bunurile.

Peste 60 de familii din regiunea Kasur, în vestul Pakistanului au fost lăsate în voia sorţii, fără alimente, fără apă, fără medicamente, la câteva săptămâni după catastrofa naturală, care a produs peste 200 de morţi.

Dar situaţia este cu atât mai penibilă, întrucât acestor familii le-a fost refuzată cazarea în moteluri sau pensiuni, sau să aibă acces la apa potabilă şi alimente, pe care guvenul pakistanez şi alte organizaţii neguvernamentale musulmane, le-au oferit musulmanilor.

Wilson Chowdhry, preşedintele Asocoiaţiei de Creştini Britanici şi Pakistanezi, a confirmat că unora li s-a oferit posibilitatea să renunţe la credinţa lor creştină, în schimbul asistenţei umanitare. „Ştim că unor membri din comunitatea noastră, le-a fost oferit din partea unor organizaţii musulmane ajutor, dacă se convertesc la Islam, dar ei niciodată nu au acceptat aşa ceva”, a explicat Chowdhry.

„Aceste familii au suferit cu adevărat de foame pentru că nu aveau absolut nimic. Unele biserici le-au deschis porţile dar nici ele nu le-au putut oferi prea mult ajutor, deoarece nici ele nu au primit nimic. Aici vorbim de zonele rurale din Pakistan”, a mai adăugat.

Chowdhry a comentat de asemenea că unele familii, victime ale inundaţiilor, s-au văzut silite să semneze contracte abuzive, acceptând să lucreze efectiv ca sclavi, pentru a obţine resursele de bază pentru existenţă. „Am ajuns destul de târziu, pentru că am fost prima dată în Layyat şi Gilgit, dar dacă am fi ajuns o săptămână mai devreme în Kasur, probabil că am fi putut salva mai mulţi fraţi şi să nu fie nevoiţi să accepte să lucreze în aşa mod, pentru aproape nimic în schimb”.

Cu toate acestea, aceşti creştini au rămas neclintiţi în credinţa lor în Isus, chiar şi în mijlocul dificultăţilor şi necazurilor. „Sunt statornici în credinţă şi cred că Dumnezeu le va purta de grijă”, a mai spus Chowdhry.

O familie de creştini sunt torturaţi şi apoi împuşcaţi de familia soţiei, pentru a restabili onoarea musulmanilor

În Pakistan, persecuţia contra creştinilor este tot mai acută, fiind promovată de organizaţiile musulmane locale şi ce este mai grav este că autorităţile fie că privesc în altă parte, fie că acţionează târziu, dând posibilitate celor vinovaţi să-şi acopere abuzurile şi chiar crimele comise. Orice remarcă negativă la adresa islamului sau orice afirmaţie pozitivă faţă de creştinism, sunt calificate imediat ca blasfemie şi cei în cauză sunt denunţaţi imediat.

Cazul cel mai recent de persecuţie feroce contra creştinilor în Pakistan, este cel al unei familii de tineri din Lahore, care au fost sechestraţi, torturaţi şi apoi împuşcaţi, de membrii familiei soţiei pentru că aceasta s-a convertit la creştinism şi apoi s-a căsătorit cu un creştin.

Aleem Masih, de 28 de ani, s-a căsătorit cu Nadia, de 23 de ani, în urmă cu un an, după ce aceasta şi-a predat viaţa lui Isus Hristos, spre consternarea părinţilor ei musulmani. Familia Masih a decis să se mute în Narang Mandi, la vreo 60 de km de Lahore pentru a evita să fie victimele unor acte de violenţă din partea familie Nadiei, care au ameninţat că vor restabili onoarea familiei lor, omorându-i pe amândoi. Cu toate că familia Masih a depus o petiţie înaintea Tribunalului Suprem din Lahore, cerând protecţia guvernului, se crede că părinţii Nadiei au fost informaţi că familia va vizita un medic în districtul Youhanabad din Lahore, unde apoi perechea de tineri au fost interceptaţi de părinţii şi de fraţii fetei. Martori de la faţa locului au raportat că tatăl şi fraţii fetei au oprit maşina cu care aceştia circulau, ameninţându-i cu pistoale. Apoi i-au dus la o fermă din apropiere unde i-au torturat şi apoi i-au împuşcat pe amândoi.

„Bărbaţii musulmani i-au maltratat brutal pe cei doi cu cu pumnii şi cu picioarele şi apoi l-au împuşcat pe Aleem de trei ori, un glonte intrându-i direct în faţă. Nadia a primit o împuşcătură în abdomen”, a declarat Aneeqa Maria, un avocat al organizaţiei umanitare The Voice Society.

Atacanţii au părăsit ferma crezând că i-au omorât pe amândoi. „Atacanţii s-au întors în localitatea lor anunţând că şi-au răzbunat umilirea publică şi au restabilit onoarea musulmanilor, omorându-i pe amândoi cu sânge rece”, a mai spus Maria. „Fratele mai mare al Nadiei, Azhar, s-a prezentat apoi la poliţie şi le-a mărturist că a omorât-o pe sora lui şi pe soţul ei creştin”.

Când poliţia  ajuns la locul faptei, Nadia încă mai respira. A fost dusă la un spital din Lahore, unde i-au fost scoase gloanţele din abdomen şi încă mai luptă pentru a supravieţui. Când o echipă de la The Voice Society a vizitat-o la spital, o hoardă de musulmani s-au adunat în preajma spitalului pentru a protesta pentru convertirea acesteia.

„Mulţimea, unii dintre ei înarmaţi, au început să strige lozinci anticreştine, cu o furie evidentă. În acelaşi timp îl lăudau pe Azhar pentru că a restabilit onoarea comunităţii musulmane, spunând că şi-a câştigat un loc în paradis, omorând un necredincios” a explicat Maria.

Cu ajutorul The Voice Society, Nadia şi familia Masih au prezentat o plângere oficială la poliţie, dar cu toate acestea părinţii Nadiei nu au fost arestaţi. Aşa cum s-a întâmplat şi în alte cazuri de persecuţie creştină în Pakistan, avocatul Aneeqa Maria şi familia Masih, au fost ameninţaţi de către musulmani să abandoneze cazul.

„Vom continua cu acest caz, chiar dacă suntem ameninţaţi”, a afirmat Maria. „Asasinatul în numele religiei şi al onoarei nu trebuie permis şi autorii acestui tip de crime trebuie să dea socoteală în faţa justiţiei”.

Surse: Protestante DigitalThe Christian Post

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

1 comment

  1. Flavius D. Avramescu Răspunde

    Foarte bun articolul!
    Ei nu ne primesc crestinii nici macar in jurul unei paini uscate si noi trebuie sa ii primim in tara. Nu, nu o spun ca o revolta, ci o spun ca un adevar valabil in zilele noastre.
    Cat despre cei persecutati (stiu ca putin mai e pana va veni si vremea aceasta la noi)…sa-i intareasca Dumnezeu!