Noaptea în care lui Fidel Castro i s-a predicat Evanghelia

1151 0

Nu este așa de ușor de crezut că unui astfel de personaj, ce a reprezentat întruchiparea ateismului comunist pe continentul american, s-a ajuns să-i fie predicată Evanghelia mântuirii lui Isus Hristos. Și totuși acest lucru s-a întâmplat și încă inițiativa a venit tocmai din partea controversatului lider. S-a întâmplat în urmă cu paisprezece ani, în 2002, când Fidel Castro a cerut să se întâlnească cu câțiva pastori evanghelici ce se aflau în capitala La Havana pentru o conferință despre reforma protestantă, iar despre acest surprinzător eveniment povestește teologul evanghelic Juan Stam într-un articol intitulat: „Noaptea în care i-am explicat Apocalipsa lui Fidel Castro”. Acest articol a fost publicat atunci în media creștină și a fost republicat recent de portalul Protestante Digital, datorită relevanței momentului, articol pe care îl reproducem integral în continuare:

Juam Stam

„Se întâmpla în luna octombrie 2002 și mă aflam în La Havana pentru a participa la o conferință teologică despre reforma protestantă. Într-o seară, după ce am terminat activitatea din ziua respectivă, liderul nostru ne-a cerut să mai stăm pentru că avea un anunț. Fidel Castro ne-a invitat pentru o întâlnire privată tocmai în seara aceea, începând de la ora 23:00 și aveam să vedem că se va prelungi până la ora 2:00 noaptea.

Am intrat în sală, l-am salutat pe Fidel și ne-am făcut poze. Sala era destul de lungă, dar îngustă și mi-a venit să mă așez tocmai pe o extremă. La început Fidel vorbea destul de încet și nu am putut să aud totul. Dar dintr-o dată am înțeles că Fidel întreba despre Apocalipsa: „Dumneavoastră care sunteți pastori, cum înțelegeți Cartea Apocalipsei”, ne-a spus?

Se părea că citise cartea pentru că respectuos ne întreba: „Cum este cu drepturile omului când sunt omorâți atâția oameni, asemănător unui genocid? Și cum se explică ecologic distrugerea pădurilor și a mărilor?” Erau întrebări bune, dar dificile și Fidel aștepta răspunsuri.

Pentru că unii din grup știau despre ceea ce eu am scris despre Apocalipsa, i-au spus lui Fidel: „Este aici cineva care vă poate lămuri”. Niciodată nu m-aș fi așteptat la o situație ca aceasta dar dintr-o dată m-am trezit cu mingea la picioarele mele și acum voiam să văd „un gol al Duhului Sfânt” așa cum ar fi spus unul din prietenii mei, Pablo Richard.

Am făcut o rugăciune scurtă (în gândul meu) către Cel Atotputernic, am încercat să-mi organizez ideile și am început să răspund la întrebări.

După cum cuvântul „apocalipsa” avea o proastă reputație, am început să-i explic liderului comunist că acest cuvânt nu înseamnă catastrofă sau calamitate ci „manifestarea speranței în Isus Hristos”. Fidel s-a arătat surprins și a comentat: „Păi atunci este o problemă semantică cu acest termen”. Exact! Am văzut atunci că aveam un elev bun.

Apoi i-am arătat că cea mai mare parte a Apocalipsei sunt viziuni și viziunile trebuie interpretate. Pot să fie literale și viitoriste, dar nu întotdeauna și nu obligatoriu. Dar întotdeauna sunt mesajele lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, pe care îi cheamă la pocăință. De aceea cartea spune de mai multe ori, după mai multe viziuni puternice „și cu toate acestea ei nu s-au pocăit

Multe viziuni, cum sunt cele privitoare la distrugerea a unei treimi a pădurilor, schimbarea apei în sânge sau moartea unei treimi a umanității nu sunt predicții de lucruri pe care Dumnezeu le va face în viitor. Mai bine spus, sunt o chemare la trezirea conștiinței. Mi-am terminat răspunsul arătând puternicele critici pe care Ioan din Insula Patmos le face Imperiului Roman, în special pentru nedreptățile economice, militarismul sângeros și idolatriei. Eu am scris multe despre acestea și acum simțeam că Dumnezeu mă pregătise pentru a le spune uneia din persoanele cele mai importante din timpurile noastre, în această nesperată oportunitate.

Când am terminat explicația, Fidel a comentat: „Dumneavoastră aveți multă dreptate și văd că iezuiții m-au învățat greșit Apocalipsa” (partea a doua o spuse-se cu o oarecare ironie, pentru că studiase cu iezuiții).

În partea a doua a întâlnirii i-am vorbit lui Fidel despre credința noastră și despre un Dumnezeu al dragostei, al vieții și al speranței. Mulți atei, i-am spus, refuză pe un „dumnezeu fals”, ce nu este dumnezeul adevărat. La aceasta ne-a răspuns Fidel: „Bineînțeles, credința este o problemă personală ce trebuie să se nască în conștiința fiecărei persoane. Dar ateismul nu trebuie să fie un drapel”.

Pe la două noaptea, Fidel s-a scuzat pentru că avea o altă problemă, dar ne-a spus că mai avea o ultimă întrebare: „Văd că dumneavoastră sunteți evanghelici. Explicați-mi ce semnifică aceasta, poate că cine știe, și eu sunt unul fără să-mi dau seama”.

Liderul nostru, Israel Batista, nu a pierdut această invitație atât de oportună. S-a arătat a fi la înălțimea provocării și i-a expus Evanghelia în termeni pe care Fidel putea să o înțeleagă bine. La sfârșitul expunerii a propus să ne ridicăm pentru rugăciune. Comandantul s-a ridicat și el, iar Israel ne-a condus în rugăciune.

Ieșind din sală, membri din protocolul lui Fidel mi-au cerut să le trimit scrieri despre această temă și m-au asigurat că Fidel o să le citească. În ziua următoare am avut o întâlnire tradițională cu directorul de relații religioase al guvernului, un domn Balaguer care a început sesiunea comentând: „Mi s-a spus că ați avut o convorbire foarte interesantă aseară despre Apocalipsa și eu de asemenea am o întrebare”.

Cred că tot ce s-a întâmplat atunci reprezintă marele interes al oamenilor față de Apocalipsa în particular și față de Cuvântul lui Dumnezeu în general. Să ne rugăm pentru Cuba fraților și pentru celelalte țări de pe continentul nostru, în această conjunctură decisivă”, încheie teologul Juan Stam.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns