Naşterea unui gigant penticostal: Assemblies of God – origini şi istorie

1944 1

Nimeni nu şi-a imaginat că lumea ar putea fii schimbată dintr-o clădire veche, dărăpănată de pe strada Azusa, numărul 312 din centrul oraşului Los Angeles. Totuşi, ca urmare a trezirii experimentate pe strada Azusa (1906-1909), mesajul penticostal s-a răspândit cât de repede s-a putut, din gură în gură, transformând istoria de atunci încoace.

Assemblies of God

În timp ce mii de biserici şi misiuni penticostale s-au născut în toată ţara, totuşi, deodată cu ele au apărut şi probleme şi confuzii. Apăruseră învăţături ciudate, iar mulţi predicatori penticostali cu puţină sau fără educaţie de bază, nu au ştiut cum să dirijeze şi să corecteze aberaţiile doctrinare. Problemele au apărut pe neaşteptate şi pe câmpul misiunii din alte ţării, de unde unii misionari se întorceau acasă fără să stabilească o lucrare de durată, iar alţii păreau să-şi petreacă majoritatea timpului doar călătorind spre şi dinspre câmpul de misiune. Unii lideri au început să-şi dea seama că era nevoie un fel de asociaţie cooperativă care să reprime problemele la care bisericile independente nu puteau face faţă singure.

În acest context, s-a publicat în 20 Decembrie, 1913 în revista Word and Witness un apel pentru o dezbatere generală care a fost convocată pentru perioada 2 – 12 Aprilie 1914, la Grand House Opera în Hot Springs, Arkansas. Apelul a fost adresat tuturor bisericilor şi adunărilor penticostale care „doresc şi au un ţel comun să lucreze împreună în dragoste şi pace pentru a duce interesele împărăţiei lui Dumnezeu peste tot”. Acest apel a venit din partea liderilor a două grupe de penticostali, unul din Texas iar celălalt din Alabama, amândouă cunoscute ca şi Biserica lui Dumnezeu în Hristos.

Grupul din Texas a făcut parte iniţial din Asociaţia Credinţei Apostolice – Charles Fox Parham. Când unii membrii au decis să desfacă legăturile cu Parham, au format Biserica lui Dumnezeu în Hristos şi în Unitate cu Credinţa Apostolică (Church of God in Christ and in Unity with the Apostolic Faith), care avea legături mai mici – posibil doar cu numele – cu reţeaua de biserici a negrilor, a lui Charles H. Mason, numită Biserica lui Dumnezeu în Hristos. Cu toate că cele două grupuri se cunoşteau şi se respectau reciproc, şi în anumite ocazii participau la slujbe în comun, nu existau între ele legături legale şi amândouă funcţionau într-o formă independentă. EN Bell, un baptist educat într-un seminar din Fort Worth, a ajuns să fie liderul acestui grup din Texas şi editorul publicaţiei lor, Credinţa Apostolică.

În 1913, grupul a fuzionat cu o mică denominaţie din Alabama, care avea acelaşi nume. Grupul din Alabama a fost condus de MM Pinson şi HG Rodgers, ambii experimentând Botezul cu Duhul Sfânt prin intermediul lucrării lui GB Cashwel. Noua organizaţie şi-a menţinut numele de Biserica lui Dumnezeu în Hristos şi l-au numit pe Bell să editeze publicaţia acestora „Cuvânt şi mărturie”.

Convenţia convocată pe 2 Aprilie 1914 a contat cu peste 300 de asistenţi din 20 de state, majoritatea fiind din jumătatea de vest. Aproape 120 erau înregistraţi ca lucrători sau misionari şi delegaţi oficiali. Nume proeminente din această mişcare au fost prezente: John G. Lake, FF Bosworth, J. Roswell Flower şi bineînţeles Bell, Rodgers şi Pinson. Datorită faptului că mulţi penticostali nu aveau încredere în ideea organizării, convocatorii acestei convenţii au dedicat primele trei zile rugăciunii, serviciilor divine, întrebărilor audienţei şi mărturiilor celor care participau. Acest fapt a relaxat tensiunile şi a cultivat un sentiment al unităţii.

Ca şi participanţi, rugându-se şi cântând împreună, au simţit o senzaţie diferită a prezenţei lui Dumnezeu care a umplut vechiul teatru de operă. Unul dintre participanţi îşi amintea de o „aureolă de glorie” care se odihnea peste sesiuni. Pinson a rostit discursul de deschidere intitulat „Opera terminată a Calvarului” care indica foarte clar poziţia acestei organizaţii incipiente asupra controversatei teme a sfinţirii.

Începând cu aceste rădăcini umile, a luat naştere o denominaţie care, chiar dacă a fost pusă la încercare în primii ani, a crescut devenind astfel cea mai mare organizaţie penticostală din lume, cu o comunitate globală de peste 67 de milioane şi un electorat compact în Statele Unite de peste 3 milioane de persoane.

De atunci au trecut 100 de ani, zilele acestea fiind marcate de importante evenimente care celebrează centenarul Assemblies o f God. Istoria este scrisă de către oameni. În această istorie, Dumnezeu şi-a lăsat amprenta într-un mod remarcabil.

Preluat şi tradus din Charisma News.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

1 comment