Mersul la biserică (3) – afectează educația copiilor

1290 5

Copiii părinţilor care participă regulat la întruniri religioase şi vorbesc cu ei despre acest subiect, au demonstrat mai multă moderaţie, mai bune abilităţi sociale şi învăţau mai bine decât copiii părinţilor nereligioşi.


Conform unui studiu recent, organizat de către Universitatea din Mississippi, copiii părinţilor religioşi sunt mai educaţi şi mai bine pregătiţi, decât ceilalţi. Sunt primele rezultate ale unui studiu mai amplu care are ca obiectiv, examinarea efectelor religiei în creşterea şi dezvoltarea copiilor.

John Bartkowski, profesor de sociologie la respectiva universitate, a coordonat o echipă care a luat interviuri părinţilor şi profesorilor a peste 16 000 de copii, majoritatea fiind elevi în clasele primare. S-au analizat teme precum autocontrolul, frecvenţa cu care aceştia se comportau urât, tristeţea, respectul pentru ceilalţi şi munca în echipă. De asemenea s-a analizat frecvenţa cu care părinţii au spus că au asistat la servicii religioase împreună cu copiii şi de câte ori au vorbit cu copiii despre acest subiect acasă.

S-a demonstrat că acei copii ai căror părinţi mergeau regulat la biserică, în special când ambii părinţi făceau acest lucru, şi vorbeau despre religie în casă; arătau mai multă moderaţie, mai mult autocontrol, mai bune abilităţi sociale şi o mai mare capacitate de învăţare, decât copiii părinţilor care nu frecventau biserica.

Dar când părinţii se contraziceau în materie de religie, copiii erau mai expuşi la a avea mai multe probleme. “Religia poate avea un efect negativ dacă credinţa este o sursă de conflict şi de tensiune în familie”, a semnalat Bartkowski.

Sociologul crede că religia este bună pentru copii din trei motive:

  • În primul rând comunităţile religioase oferă suport social părinţilor, ajutându-i să-şi îmbunătăţească abilităţile de părinţi. Copiii ce participă la serviciile religioase, primesc aceleaşi mesaje pe care le ascultă acasă. Faptul că aceste mesaje sunt întărite de alţi adulţi, contribuie la “a lua mai în serios mesajele primite acasă”.
  • În al doilea rând, valorile şi normele care se învaţă în comunităţile religioase, sunt îndreptate spre sacrificiul personal pentru binele familiei. Acestea pot să fie foarte importante în configurarea relaţiei părinte – copil şi cum se va dezvolta copilul ca şi răspuns.
  • În ultimul rând, organizaţiile religioase îi ajută pe părinţi să aibă o motivaţie mai înaltă, sacră, în creşterea copiilor, dând astfel o mai mare semnificaţie vieţii.

Sociologul W. Bradford Wilcox, de la Universitatea din Virginia, care nu a participat la acest studiu, este de acord. Cel puţin pentru părinţii mai religioşi, “să-i aibă pe copii împreună în cer, este mai important decât să-i vadă studiind la Harvard” a spus Wilcox.

Psihologa Annette Mahoney de la Green State University for Ohio, care nici ea nu a participat la investigaţie se întreabă retoric; ,,de ce organzaţiile religioase pot ca să impulsioneze mai mult viaţa de familie, decât organizaţiile seculare abilitate pentru a face acelaşi lucru? Pentru mine continuă să fie un mister”. “Există ceva în religie şi în spiritualitate care face diferenţa”, se întreabă Mahoney?

De asemenea este posibil ca această corelație între religie și creșterea copilului să aibă efecte inverse, a specificat Bartkowski. “Cu alte cuvinte, în loc ca religia să aibă un efect pozitiv în creșterea copilului, probabil că numai părinții copiilor mai disciplinați să se simtă mulțumiți de copiii lor într-o congregație religioasă. Părinții au anumite așteptări de la copiii lor într-un context religios, în special în congregațiile ce au servicii specifice de închinare. Aceste așteptări pot ca să-i frustreze pe părinți și să gândească că astfel de servicii de închinare nu sunt cea mai bună opțiune, dacă își văd copiii că nu sunt suficient de disciplinați”.

Studiul efectuat de John Barkowski a fost publicat în revista Social Science Research.

John Bartkowski

John Bartkowski este profesor de sociologie la Mississippi State University. Mare parte din lucrarea lui examinează conexiunea dintre religie, familie și bunăstare. A scris mai multe cărți pe această temă și lucrează în prezent la altele două; una despre membralitatea în biserică și religiozitatea adolescentă; și a doua despre paternitatea evanghelică. A publicat articole în diferite reviste de specialitate și a ocupat posturi de expert în instituții precum Asociația Americană de Sociologia Religiei și Societatea pentru Studiul Științific al Religiei.

Sursa: LiveScience


Comentarii

In this article

Lasă un răspuns la Beni Drădici Anulează răspunsul

5 comments

  1. Cristina Răspunde

    Cred ca este important de specificat religia din care fac parte, pentru ca nu toate sint la fel.

    1. Beni Drădici Răspunde

      Sociologul John Bartkowski are ca obiectiv de investigație și această problemă, dar probabil în viitor. Din sursa din care m-am inspirat se specifica acest lucru. El dorește ca să vadă ce diferență există între copiii educați într-un mediu catolic, protestant, evanghelic sau de religie iudaică.

      1. Cristina Răspunde

        Deci studiul compara copiii care fac parte din denominatiile crestine cu cei care fac parte din religia ateista? In care categorie intra musulmanii?

  2. Beni Drădici Răspunde

    Studiul de față compară copiii părinților care merg la biserică cu acei care nu merg la biserică deși probabil că se numesc și aceștia creștini. Sondajele din țările de tradiție iudeo-creștină arată că există o mare diferență dintre cei care se declară creștini și cei care sunt creștini practicanți (indiferent de confesiune). Ateii (declarați), deocamdată nu prezintă eșantioane de populație importante, deși din păcate sunt în creștere, iar musulmanii nu merg la biserică.

    1. Cristina Răspunde

      Articolul spune asa:

      The kids whose parents regularly attended religious services—especially when both parents did so frequently—and talked with their kids about religion were rated by both parents and teachers as having better self-control, social skills and approaches to learning than kids with non-religious parents.

      Deci nu se refera la “biserica” ci cei care frecventeaza servicii religioase. Si musulmanii frecventeaza “servicii religioase” la moschee, budistii la “templu”, nu scrie ca neaparat este vorba de o biserica crestina.

      In tot articolul se vorbeste despre “religie” dar nu ni se spune despre ce religie este vorba. M-am referit la ateism in sensul de religie, pentru ca Bartkowski thinks religion can be good for kids for three reasons.

      Sau ca The kids whose parents … talked with their kids about religion were rated by both parents and teachers as having better self-control, social skills and approaches to learning than kids with non-religious parents.

      Deci daca toate religiile sint bune si daca acei parinti au vorbit cu copiii lor despre religie (indiferent care) de a dus la a avea copii mai controlati, ce diferenta este daca frecventeaza servicii religioase sau nu? Sau un parinte ateu care vorbeste despre religia sa copilului sau isi ajuta copilul sa fie mai “sociabil” decit al unui parinte care este doar crestin ne-practicant?

      Dupa mine acest studiu este confuz si nu ajuta la nimic.