Intrând în familia lui Dumnezeu prin pocăinţă, ne angajăm să-l urmăm pe El, cu speranţa că la sfârşitul vieţii noastre pe acest pământ, vom avea parte de viaţă veşnică în Cerul lui Dumnezeu. Dar, trecând de partea lui Dumnezeu, intrând astfel în Împărăţia Lui, noi declarăm război Împărăţiei întunericului. Dacă scopul lui Dumnezeu este salvarea oamenilor, scopul diavolului este distrugerea oamenilor, atacul lui fiind îndreptat în special asupra celor ce au scăpat din strânsoarea lui şi au devenit creştini născuţi din nou, beneficiari ai harului divin şi moştenitori ai promisiunilor lui Dumnezeu.
De aceea, lupta noastră se duce pe două fronturi. Pe de o parte trebuie să luptăm pentru a nu cădea din harul lui Dumnezeu, ba dimpotrivă să creştem în credinţă, şi pe de altă parte trebuie să ne implicăm în salvarea altora din păcat pentru a-i aduce la viaţă, în prezenţa lui Dumnezeu.
Oameni fiind, într-o lume contaminată de păcat, de multe ori gândim într-un mod egoist, chiar dacă suntem copii ai lui Dumnezeu. Suntem mântuiţi, am scăpat de consecinţele păcatului şi de acum înainte să ne vedem de noi înşine să ne păstrăm în har. Dar fiind parte din Biserică, adică din Trupul lui Hristos, fiecare din noi este o parte din această realitate tainică, deci trupul în întregimea lui, are nevoie de aportul nostru. Cu alte cuvinte suntem chemaţi să lucrăm, să ne implicăm, să ieşim afară la cei pierduţi, să ţinem bine de coarnele plugului, să punem umărul la Carul Domnului.
Tocmai din aceste motive, pornind de la textul din Matei cap. 10, vreau să facem împreună un diagnostic al lucrătorului creştin. Care este mesajul unui lucrător autentic? Va fi acesta popular în contextul actual? Este oare importantă moralitatea lucrătorului din via Domnului? Cât de mult şi cât timp este chemat acesta să lucreze? Iată câteva întrebări la care vom încerca să răspundem.
Mesajul lucrătorului creştin – Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 10:7)
Mesajul central trebuie să fie întotdeauna şi în exclusivitate mântuirea sufletului şi Împărăţia lui Dumnezeu. Lucrătorul creştin trebuie să predice mântuirea prin Hristos care presupune dragoste, bunătate şi iertare din partea lui Dumnezeu, dar trebuie în acelaşi timp să-i conducă pe oameni la convingerea că sunt păcătoşi. Din aceste motive, mesajul creştin este un mesaj incomod pentru oameni. Acestora le place să audă despre un Dumnezeu bun, care iartă şi mântuieşte, dar nu le place să audă vorbindu-se despre ei, să fie arătaţi cu degetul, să li se spună că sunt păcătoşi şi că se află sub mânia lui Dumnezeu. Mesajul unui Dumnezeu bun trebuie să fie întotdeauna acompaniat şi de mesajul unui Dumnezeu drept.
Nu toţi mesagerii transmit un astfel de mesaj. Pavel era indignat de faptul că unii îl predică pe Hristos din invidie, iar alţii din duh de ceartă (Filipeni 1:15). Astăzi unii se predică pe ei înşişi, alţii predică bunăstarea şi prosperitatea materială, alţii predică vindecarea fizică, în timp ce alţii îşi predică religia şi interpretările lor proprii.
Chemarea lui Timotei la verticalitate în mesaj şi în slujire, într-o lume potrivnică, este rezumat de apostolul Pavel în următoarele cuvinte: „… propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (2 Timotei 4:2-4)
Popularitatea lucrătorului creştin – Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor. (Matei 10:17-18)
Din aceste cuvinte, rostite de Domnul Isus, rezultă că mesajul mântuirii nu va fi pe placul guvernantului şi nici pe cel al oamenilor puternici şi influenţi. Aşa cum vedeam la punctul anterior, mesajul mântuirii este prin definiţie un mesaj nepopular, deoarece are de-a face cu moralitatea îndoielnică a celor mai mulţi, acuzând nedreptatea, minciuna, invidia, moravurile uşoare, alături de alte comportamente comune şi în general acceptate de oamenii moderni.
Ioan Botezătorul a predicat mesajul pocăinţei şi în mod particular s-a adresat guvernantului local, Irod Antipa, pe care l-a acuzat în repetate rânduri de imoralitate. Preţul plătit de profet nu a fost mic deloc, fiind întemniţat şi apoi decapitat.
Din aceste motive, Domnul Isus îi pune în gardă pe ucenicii lui, spunându-le ce îi aşteaptă, dar în acelaşi timp asigurându-i de sprijinul Lui în astfel de momente, când vor fi protejaţi şi li se vor da cuvintele necesare pentru a-şi apăra credinţa. Diavolul luptă cu toate forţele împotriva lucrătorilor din ogorul Evangheliei, folosind minciuna, şantajul, defăimarea, lovind în familiile sau în reputaţia acestora. Popularitatea atât de râvnită în contextul modern, dominat de mass-media, nu va fi şi nici nu trebuie să fie una din virtuţile lucrătorului care vesteşte Evanghelia Împărăţiei.
Moralitatea lucrătorului creştin – Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. (Matei 10:16)
Un bun lucrător, ce este chemat să ducă Evanghelia la cei pierduţi, trebuie să dovedească prin viaţa lui că ceea ce pretinde la alţii, poate dovedi prin trăirea lui. Timotei este îndemnat de Pavel, care îi spune: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului”. (2 Timotei 2:15)
Dar înainte de a pretinde altora cum să fie şi ce să predice altora, Pavel însuşi le spune presbiterilor din Efes: „De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.(…) N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva”. (Faptele apostolilor 20:26, 27 … 33)
Dacă eşti un lucrător creştin, chemat de Dumnezeu şi cu o dorinţă puternică de a face ceva pentru Împărăţia lui Dumnezeu, ţine cont de aceste sfaturi:
- Nu accepta niciodată compromisuri
- Nu modifica Cuvântul pentru scopuri meschine cum ar fi popularitatea, avantajul financiar sau menţinerea privilegiilor.
- Predică Cuvântul aşa cum este el întreg, curat şi sfânt, nemodificat şi netrunchiat.
- Mustră pe cei ce trăiesc în neorânduială şi detaşează-te de ei atunci când aceştia nu vor să se pocăiască.
- Ai grijă de familia ta, lucrând la moralitatea acesteia, pentru a nu fi discreditată misiunea ta.
Cel mai mare deserviciu adus Evangheliei în ziua de azi este moralitatea îndoielnică a unor slujitori, care este atât de exploatată şi de difuzată de cei interesaţi să discrediteze lucrarea creştină şi pe slujitorii acesteia. Şi să nu uităm că presa, în cea mai mare parte a ei, este atât de interesată de astfel de subiecte.
Consecvenţa lucrătorului creştin – Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. (Matei 10:28)
Preţul pe care trebuie să-l plătească lucrătorul creştin nu este unul mic, în cele mai multe cazuri. Pe de altă parte, lupta trebuie dusă în fiecare zi, indiferent de circumstanţe şi indiferent de dimensiunea timpului. De aceea există pericolul ca lucrătorul creştin să lase garda jos, să facă concesii, de a fi dezamăgit şi descurajat, sau chiar de a abandona lupta. Tocmai de aceea, lucrătorului i se cere să fie consecvent în lucrarea lui.
A fi consecvent înseamnă (conform DEX) să acţionezi conform unor principii, să nu te contrazici în acţiunile tale, să fii credincios ideilor tale, să fii constant, neschimbător, statornic.
Este exact ce trebuie să-l caracterizeze pe un bun evanghelist, iar apostolul Pavel îi recomandă lui Timotei aceleaşi lucruri, deşi probabil unele sunt formulate altfel: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba” (2 Timotei 4:5), iar în 1 Timotei 6:11, 12, după ce înainte a vorbit de pericolul iubirii de bani, îi spune: „Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
Răsplata lucrătorului creştin – De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; (Matei 10:32)
Implicarea în lucrarea Domnului nu are niciodată o conotaţie comercială, chiar dacă mai sunt unii care cred asta. Dragostea pentru Dumnezeu, care a făcut totul pentru mântuirea noastră, împreună cu dragostea pentru cei pierduţi, trebuie să fie motivaţiile care să ne mobilizeze la activitate în Ogorul Evangheliei.
Dar Dumnezeu nu se lasă niciodată dator faţă de acei ce muncesc pentru Împărăţia Lui. Dumnezeu răsplăteşte tuturor, răsplată ce va fi acordată în Ziua Domnului, fără să neglijăm protecţia lui Dumnezeu, pacea sufletească, bucuria din inimă, pacea din casă, călăuzirea în momentele dificile, precum şi alte beneficii pe care lucrătorii le primesc în viaţa aceasta.
Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii. (Luca 6:22-23)
Aşa cum vorbeam mai sus, sunt unii care fac din slujirea lor o modalitate de a ieşi în evidenţă, de a fi populari. Domnul Isus a prevăzut această posibilitate şi a vorbit despre ea în Predica de pe Munte. Să faci din activităţi spirituale cum sunt postul, milostenia şi rugăciunea, oportunităţi care să-ţi aducă ovaţii şi admiraţie din partea celorlalţi, este de-a dreptul ridicol, iar sentinţa Domnului Isus este clară: „Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata”. (Matei 6:2; 6:5; 6:16)
Suntem chemaţi de Domnul la secerişul Lui. Este adevărat că Domnul Isus ne-a cerut să ne rugăm ca „Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui” (Matei 9:38) şi sunt mulţi care fac acest lucru. Dar că Dumnezeu te cheamă chiar pe tine, te-ai gândit vreodată? Cred că este vremea să te gândeşti serios la acest lucru!
