„Hola! Soy el padre Jorge” – apelul telefonic al papei Francisc unei victime ce a suferit abuz sexual

753 0

pptlfn

Este ziua de 10 August 2014, ora 17:23. Daniel (numele este fictiv pentru a-i proteja intimitatea) este la volanul maşinii, circulând pe străzile oraşului său natal. Opreşte la un semafor şi tocmai atunci sună telefonul. Pe ecran apare un număr necunoscut.

„Da? Cine este?”
„Vorbesc cu domnul Daniel?”
„Da, eu sunt. Cine mă sună?”
„Bună ziua fiule, sunt părintele Jorge”.
„Mă scuzaţi, dar cred că aţi greşit. Nu cunosc pe nici un părinte Jorge”.
„Mă rog, papa Francisc”.

Timp de câteva secunde Daniel nu este capabil să articuleze nici un cuvânt. De cealaltă parte, interlocutorul crede că a închis.

„Mă auziţi”, continuă papa. „Fiule linişteşte-te. Ţi-am citit scrisoarea de mai multe ori. Nu am putut să nu mă emoţionez şi am simţit o durere imensă citindu-ţi relatarea. Vreau să-ţi cer iertare în numele întregii Biserici a lui Hristos. Iartă te rog acest păcat atât de grav şi acest delict pe care tu l-ai suferit. Iartă te rog fiul meu atâta şi atâta durere pe care ai suferit-o. Aceste răni fac ca toată Biserica să sufere”.

Lacrimile îi curg din abundenţă pe faţa lui Daniel care nu poate să articuleze nici un cuvânt.

„Poţi să contezi pe tot sprijinul meu fiule şi pe sprijinul întregii Biserici. Eu sunt ocupat cu viitoarea călătorie în Coreea, dar deja am desemnat oameni care să se ocupe de cazul tău, pentru ca acesta să poată fi rezolvat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu ţi-ai pierdut credinţa şi eşti încă în Biserică. Roagă-te pentru mine fiul meu, la fel cum o voi face şi eu fără îndoială, pentru tine, pentru familia ta şi pentru celelalte victime ale acestui grav delict comis de către preoţi. Îţi trimit binecuvântarea mea şi sprijinul întregii Biserici. Te îmbrăţişez cu căldură”. (Religion Digital)

Daniel în prezent este trecut de 20 de ani şi lucrează ca profesor la Universitate. În copilărie şi în adolescenţă a lucrat în biserica din localitatea lui natală de monaguillo (copil care ajută personalul clerical în anumite servicii la biserică). Aici a început să fie ademenit şi apoi abuzat de preotul paroh, intrând astfel într-o reţea de pedofili formată din mai mulţi preoţi, el nefiind singurul copil care a trebuit să sufere de pe urma repetatelor abuzuri. Ani de zile a tăinuit aceste fapte, pe de o parte din frică şi pe de altă parte neavând încredere nici în superiorii respectivilor preoţi şi nici în justiţie.

Anul acesta, în luna Iulie, fiind deja o persoană matură, se hotărăşte să rupă tăcerea şi trimite o scrisoare de 5 pagini tocmai papei Francisc. Unele informaţii dar care încă nu sunt confirmate, vorbesc că el ar fi denunţat faptele cu mai mult timp înainte arhiepiscopului de Granada, care i-a recomandat să păstreze tăcerea (să nu afecteze imaginea Bisericii) promiţându-i că se va ocupa el de problema lui.

Intervenţia papei l-a determinat pe Daniel să denunţe faptele la Tribunalul Superior din Andalucia, ceea ce a dus ulterior la arestarea a trei preoţi şi a unui profesor de religie. Presa este de părere că avem de-a face cu cel mai mare scandal de pedofilie în care este implicată Biserica Catolică din Spania, iar limitele se pare că nu se opresc doar la cele cinci persoane implicate până în prezent.

„Adevărul este adevăr şi nu trebuie să-l ascundem” a spus papa Francisc în timp ce se întorcea de la Strasbourg unde vorbise în faţa Parlamentului Europei. Fiind întrebat de ziarişti despre cazul Daniel, acesta a spus: „ am primit scrisoarea, am citit-o, l-am sunat pe el personal şi i-am spus: mâine te duci şi vorbeşti cu episcopul”. „I-am scris şi episcopului”, a continuat papa, „pentru a-i spune să înceapă lucrul, să facă investigaţiile necesare şi să meargă până la capăt”.

Avem de-a face cu un papă care nu se aseamănă deloc cu antecesorii lui. Nu mai vedem acea suită de gardieni, poliţişti, agenţi secreţi îmbrăcaţi civil, care să-l înconjure pe suveranul pontif în vizitele pe care le face în afara Vaticanului. Maşina blindată şi vesta antiglonţ sunt de domeniul trecutului. Imaginea papei intrând el însuşi în confesionario (locul unde se mărturisesc enoriaşii în faţa unui preot), a făcut înconjurul lumii. De asemenea eliberarea din funcţie a episcopului de Limburg (Germania), Franz-Peter Tebartz-van Elst, care cheltuise 31 de milioane de euro pentru a-şi renova rezidenţa şi centrul diecezei, (bugetul iniţial fiind de doar 5,5 milioane de euro), se înscrie pe noua linie marcată de Francisco care vrea să promoveze o nouă imagine a Bisericii Catolice în lume, departe de cea a unei biserici a luxului şi a fastului.

Daniel nu este prima persoană pe care papa o sună personal la telefon pentru a o asigura de sprijinul ei personal. Tot aşa a primit apelul lui Francisc, Alejandra Pereyra, o femeie din Argentina, victima unui viol din partea unui poliţist, la fel cum a primit şi Rosalba, o altă femeie din Italia, a cărui fiu a fost asasinat la benzinăria la care lucra, în timpul unui furt.

Toate aceste iniţiative ale papei sunt lăudabile şi reliefează vocaţia unui adevărat slujitor în Biserică. Ceea ce mă surprinde, gândindu-mă la predecesorii acestuia, dar nu numai, este faptul că oamenii simpli încep să aibă încredere în papa, şi nu sunt dezamăgiţi. Trăim într-o lume în care omul de rând şi-a pierdut de mult încrederea în guvernanţi, ba chiar în liderii bisericilor.

Dar nu numai în plan social este implicat Francisc. Am văzut cu toţii cum lideri evanghelici proeminenţi se întâlnesc cu el discutând despre felul în care împreună pot rezolva problemele Bisericii. Este pentru prima dată când Vaticanul este interesat de fenomenul penticostal, mişcarea care a cunoscut cea mai mare creştere în ultimii 100 de ani, iar în opinia papei, penticostalii nu sunt o sectă, ei sunt fraţii noştri.

Este posibil ca Francisc să fie animat de o dorinţă sinceră de schimbare, este interesat de binele spiritual al tuturor şi din aceste motive surprinde o lume întreagă prin ceea ce face. Ce se va întâmpla oare atunci când acest papă care şi-a câştigat încrederea unei lumi întregi va lua alte decizii cu consecinţe mult mai profunde nu doar pentru o anumită grupare, ci pentru toată lumea? Omul simplu s-a săturat de politicienii corupţi, de economiştii interesaţi de propriile afaceri, de bancherii care ne-au înşelat şi de atâtea promisiuni în urma cărora săracii sunt mai mulţi şi mai săraci, iar bogaţii sunt mai puţini dar mult mai bogaţi. Omul simplu are nevoie de cineva care să fie ca el, să se identifice cu propriile lui probleme, să demonstreze că îi pasă cu adevărat. Iar papa Francisc sau un altul care îi va urma şi-i va continua politica se va încadra perfect în acest profil.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns