Este Isus relevant astăzi? (partea 1-a)

1026 0

Iată o întrebare provocatoare pentru cei mai mulţi dintre noi. Sunt conştient de faptul că unii care vor citi doar titlul se vor simţi ofensaţi, iar alţii vor rămâne tot atât de reci ca şi mai înainte. Tocmai de aceea, dacă sunteţi în căutarea identităţii spirituale, vă invit să citiţi acest articol până la capăt, cât şi pe celelalte care vor urma, din acest studiu.

Multe persoane gândesc că Isus Hristos doreşte ca noi să devenim religioşi. Ei îşi imaginează că Isus a venit pentru ca să ne ia toată bucuria din viaţa noastră şi să ne impună nişte reguli care sunt greu de urmat. Sunt dispuşi să recunoască că El a fost un mare lider din trecut, dar spun că nu mai are nici o relevanţă pentru vieţile lor actuale.

Josh McDowell era student la Universitate, dar şi el gândea că Isus era doar un lider religios care a stabilit nişte reguli, ce sunt imposibil de îndeplinit. El gândea că Isus era total irelevant pentru viaţa lui.

Într-o zi, în una dintre cofetăriile universităţii, McDowell s-a aşezat să mănânce lângă o tânără vioaie şi cu un zâmbet radiant. Acest lucru l-a făcut atent şi a întrebat-o apoi, de ce este atât de mulţumită. Răspunsul ei imediat a fost: Isus Hristos!

Isus Hristos? – a răspuns McDowell înfuriat: Dar pentru Dumnezeu nu veni la mine cu aceste prostii. M-am săturat de religie, de biserică, de Biblie. Nu veni la mine cu aceste prostii ale religiei.

Dar tânăra nu s-a pierdut şi i-a răspuns liniştit. Dar nu am spus religie, am spus Isus Hristos.

McDowell era copleşit. El niciodată nu a considerat pe Isus ca şi ceva mai mult decât o figură religioasă şi nu vroia să ştie nimic despre ipocrizia religioasă. Cu toate acestea, lângă el avea pe o femeie creştină fericită, vorbind despre Isus ca despre cineva care i-a dat sens vieţii ei.

Isus Hristos a afirmat că El răspunde la toate marile întrebări despre existenţa noastră. Într-un anumit moment al vieţii fiecare dintre noi ne întrebăm: care este sensul vieţii. Aţi privit vreodată în timpul unei nopţi senine, stelele de pe cer, şi v-aţi întrebat cine le-a pus acolo? S-au aţi privit un apus de soare şi v-aţi gândit la marile întrebări ale vieţii:

  • Cine sunt?
  • De ce sunt aici?
  • Unde voi merge după ce voi muri?

Cu toate că alţi filosofi şi lideri religioşi au dat răspunsurile lor asupra sensului vieţii, numai Isus Hristos şi-a demonstrat legitimitatea, înviind dintre cei  morţi. Sceptici precum McDowell, care iniţial şi-au bătut joc de învierea lui Isus, au descoperit că există probe convingătoare de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

Isus dă un adevărat sens vieţii. El a spus că viaţa înseamnă mai mult decât a câştiga bani, de a te distra, de a obţine succesul şi apoi de a termina într-un cimitir. Cu toate acestea, multe persoane încă încearcă să găsească sensul vieţii în faimă şi în succes, de la omul simplu şi până la marile staruri.

Madonna a încercat să răspundă întrebării, de ce sunt aici, transformându-se într-o vedetă şi a mărturisit următoarele: Timp de mulţi ani am gândit că faima, averea şi aprobarea publicului mă vor face fericită. Dar dintr-o dată te trezeşti într-o zi şi îţi dai seama că nu te fac fericit … încă simţi că-ţi lipseşte ceva … doreşti să ştii care este adevărata şi permanenta fericire şi ce trebuie să faci pentru a o găsi.

Alţii au renunţat să încerce să  găsească sensul vieţii. Kurt Cobain, cântăreţul de muzică rock din formaţia Nirvana din Seattle, şi-a pierdut speranţa la 27 de ani şi s-a sinucis. Caricaturistul din anii 1920, Ralph Barton, de asemenea a simţit că viaţa nu are sens şi înainte de a se sinucide a lăsat o scrisoare în care spunea: Am avut puţine dificultăţi, mulţi prieteni, mari succese, am trecut de la o soţie la alta şi dintr-o casă în alta, am vizitat ţările lumii, dar m-am săturat să tot inventez alte forme de a-mi umple cele 24 de ore dintr-o zi.

Blaise Pascal, marele filosof francez, credea că acest gol interior pe care toţi îl experimentăm poate să fie umplut doar de Dumnezeu. El a spus: Există un gol cu forma lui Dumnezeu în fiecare om, pe care numai Isus Hristos îl poate umplea.

Dacă Pascal are dreptate, atunci noi ne-am aştepta ca Isus nu numai să răspundă la întrebarea identităţii noastre şi al sensului vieţii, ci de asemenea de a ne da speranţă pentru viaţa de după moarte.

Poate exista un sens fără Dumnezeu? Nu, conform ateului Bertrand Russel care a scris: Dacă omul nu îşi asumă ideea unui dumnezeu, atunci întrebarea despre semnificaţia vieţii nu are sens. Russel s-a resemnat să termine putred într-un mormânt. În cartea lui De ce nu sunt creştin, Russel a refuzat tot ce a spus Isus despre sensul vieţii, inclusiv promisiunea Lui despre viaţa eternă.

Dar dacă Isus cu adevărat a învins moartea aşa cum au declarat martorii, atunci numai El ne-ar putea spune  despre ce înseamnă viaţa şi să ne răspundă la întrebarea încotro merg. Pentru  a înţelege cum cuvintele, viaţa şi moartea lui Isus ne pot da o identitate, să dea sens vieţilor noastre şi să ne dea speranţă pentru viitor, trebuie să înţelegem:

  • ce a spus El despre Dumnezeu,
  • ce a spus El despre noi înşine
  • ce a spus despre El însuşi.

Ce a spus Isus despre Dumnezeu?

Dumnezeu este relaţional

Multe persoane şi-L imaginează pe Dumnezeu mai mult ca pe o forţă decât ca pe o persoană pe care o putem cunoaşte şi de care ne putem bucura. Dumnezeul de care ne-a vorbit Isus nu este ca o forţă impersonală din Războiul Stelelor, a cărui bunătate se măsoară în voltaj. Nu este nici o mare fantomă greu de înţeles, care locuieşte în ceruri şi care se bucură văzându-ne că suferim. Tocmai contrariul, Dumnezeu este relaţional, aşa cum suntem noi, dar chiar mai mult, El gândeşte. El aude. El vorbeşte într-o limbă pe care noi o putem înţelege. Isus ne-a spus şi ne-a arătat cum este Dumnezeu. După cum ne-a spus Isus, Dumnezeu ne cunoaşte profund şi personal pe fiecare dintre noi şi se gândeşte la noi în mod constant.

Dumnezeu este bun

Isus ne-a spus că Dumnezeu este bun. Isus a demonstrat dragostea lui Dumnezeu în orice loc, vindecând bolnavii şi apropiindu-se de persoanele nenorocite şi de cei săraci. Dragostea lui Dumnezeu este radical diferită de a noastră, pentru că nu este bazată pe aparenţe şi pe interes. Este în totalitate jertfitoare şi dezinteresată. Isus a comparat dragostea lui Dumnezeu cu dragostea unui tată perfect. Un tată bun vrea ce este mai bun pentru copiii lui, se sacrifică pentru ei şi îi îngrijeşte. Dar, pentru binele lor, de asemenea îi disciplinează.

Isus ne-a descris inima iubitoare a lui Dumnezeu printr-o poveste despre un fiu rebel care a refuzat sfaturile tatălui său despre viaţă şi lucrurile importante. Fiul arogant şi neascultător voia să nu mai lucreze şi  „să se bucure de viaţă”. În loc să aştepte ca tatăl său să fie pregătit ca să-i dea moştenirea, el a început să insiste să i-o dea anticipat.

În pilda Domnului Isus, tatăl acceptă dorinţa fiului său. Dar fiului îi va merge rău. După ce a risipit banii făcând excese, fiul rebel a trebuit să-şi caute de lucru la o fermă de porci. În curând a ajuns atât de înfometat încât chiar şi mâncarea porcilor o vedea bună. Abătut şi terminat, fără să ştie dacă tatăl său îl va accepta, şi-a strâns lucrurile şi s-a întors acasă.

Isus ne spune că tatăl său nu numai că l-a primit, ci că i-a ieşit înainte să-l salute. Apoi, entuziasmat de dragoste, tatăl a făcut o mare sărbătoare, celebrând întoarcerea fiului său (Evanghelia după Luca cap. 15)

Este interesant că deşi tatăl iubea mult pe fiul lui, nu l-a urmărit. A lăsat ca fiul său iubit să simtă durerea şi să sufere consecinţele deciziei lui rebele. Tot aşa Sfintele Scripturi ne învaţă că dragostea lui Dumnezeu, niciodată … cu ceea ce este mai bun pentru noi. Ne lasă să suferim consecinţele propriilor noastre alegeri greşite.

Isus de asemenea ne-a învăţat că Dumnezeu niciodată nu renunţă la caracterul Său. Integritatea sau caracterul este ceea ce noi suntem cu adevărat în interiorul nostru. este esenţa noastră, de unde provin toate gândurile şi acţiunile noastre. Atunci cum este Dumnezeu, în esenţă?

Dumnezeu este sfânt

De-a lungul Sfintelor Scripturi, (aproape de 600 de ori) se vorbeşte de Dumnezeu că este „sfânt”. Sfânt semnifică faptul că acest caracter al lui Dumnezeu este pur şi perfect în toate sensurile. Imaculat. Aceasta semnifică că El niciodată nu va accepta o gândire care este impură sau contrarie excelenţei lui morale.

De asemenea, sfinţenia lui Dumnezeu semnifică că El nu poate sta în prezenţa răului. Datorită faptului că răul este opusul naturii Lui, El îl urăşte. Pentru El, răul este ca şi contaminarea.

Dar dacă Dumnezeu este sfânt şi detestă răul, de ce nu a făcut ca al nostru caracter să fie ca al Său? De ce există pedofili, criminali, violatori şi pervertiţi? De ce ne este atât de greu să luăm propriile decizii morale? Aceasta ne duce la următoarea parte a căutării noastre a sensului lucrurilor. Ce a spus Isus despre noi? Dar despre aceasta în articolul următor din acest studiu.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns