El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. (Luca 24:17)
Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. (Luca 24:21)
Dezamăgirea este o stare de tristețe persistentă, de nemulțumire, frustrare, mânie (reprimată sau exprimată), care te poate duce la anxietate sau chiar depresie
Este acel moment când simți că ai nevoie să verbalizezi, să spui altora ce este în interiorul tău. De asemenea ai impresia că problema ta este comună, știută de toți, că afectează întreaga comunitate.
Cazul celor doi ucenici ce mergeau spre Emaus, exact în ziua când Domnul Isus a înviat din morți, nu era altceva decât o încercare de a evada din realitatea cruntă în care se aflau, dar nu puteau să se desprindă din gheara dezamăgirii care a pus stăpânire pe ei, în urma evenimentelor din ultimele zile.
Pornind de la acest episod, din narațiunea lui Luca, vom încerca să răspundem la două întrebări:
De ce ajungem să cădem pradă dezamăgirii?
Ce poate face Dumnezeu din dezamăgirile noastre?
