Dovada decisivă – Învierea lui Isus Hristos

1192 0

La Târgul de Carte de la Edinburg din 2010, Christopher Hitchens a participat la o dezbatere cu John Lennox. Spre finalul discursului său, John Lennox a menționat în trecere învierea lui Isus. Moderatorul John Humphreys l-a întrebat pe Cristopher dacă vrea să-i răspundă lui Lennox, indicându-i că are la dispoziție 5 minute pentru acest lucru. La care Hitchens, vizibil deranjat, a răspuns: „nu am nevoie de cinci minute pentru a-i răspunde cuiva ce crede în înviere

Aceasta este o tactică standard – de a-i echivala pe oamenii ce cred în înviere cu acei ce cred că pământul este plat, sau cred în Moș Crăciun, deci nici nu mai este nevoie să mergi mai departe și nici să verifici probele.

Principala obiecție împotriva învierii este simplă. Pur și simplu un astfel de fenomen nu se întâmplă, iar cu acest lucru suntem de acord în totalitate. Așa este, învierile nu au loc și dacă acestea s-ar întâmpla din când în când atunci învierea Domnului Isus nu ar fi o mare problemă. Ar semăna puțin cu această afirmație: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pentru că și-a revenit dintr-o boală gravă.

Dar Biblia nu afirmă că astfel de fenomene au loc în mod normal. Dimpotrivă, aceasta afirmă că învierea lui Isus este un fenomen extraordinar. Așa că înainte de a declara cazul închis ar trebui să ne întrebăm: ce s-a întâmplat de fapt și ce dovezi avem, înainte de a trece să cântărim consecințele?

Ce s-a întâmplat?

Isus a murit. Acest detaliu este important pentru acei ce doresc să discute teoria leșinului. Această teorie a fost avansată de mai multe ori de-a lungul istoriei și încă mai este susținută de unii musulmani sau de alții ce sunt disperați să evite dovezile învierii. Acest mit se bazează pe faptul că Isus nu ar fi murit pe cruce, dar ceilalți nu și-au dat seama. El a fost bătut crunt, a stat răstignit pe cruce timp de mai multe ore, a primit o lovitură de lance în piept, a fost îmbălsămat și învelit într-o pânză de in. Dar și-a revenit din leșin, a împăturat pânza cu grijă, a mișcat piatra de la gura mormântului, a trecut neobservat de gărzile romane și a plecat. Poate să fie posibil așa ceva în realitate?

Unul din detaliile relatate în Evanghelii este că soldații romani nu i-au zdrobit lui Isus fluierele picioarelor, pentru că au văzut că Isus deja murise. Aceștia erau bărbați ce au fost martori la multe execuții și erau pe deplin conștienți dacă cineva era mort sau nu. Este posibil că Isus a vrut să-i păcălească intrând într-un fel de comă și apoi să mimeze că a înviat? Greu de crezut.

El a fost îngropat apoi. După ce a murit pe cruce, un om bogat numit Iosif din Arimatea a intervenit și ajutat de fariseul Nicodim, a luat trupul lui Isus și l-a îngropat în propriul lui mormânt. Au lăsat trupul acolo după ce au acoperit mormântul cu o piatră enormă. Femeile ce-l urmau pe Isus priveau aceste lucruri de departe deoarece doreau să continue cu practica evreiască de îmbălsămare a trupului. Dar ele nu au putut să facă atunci acel lucru pentru că deja se lăsase seara și începea ziua sabatului. Dar s-au înțeles că vor reveni duminică ca să-și termine lucrul. În acest timp Sanhedrinul evreiesc a cerut guvernatorului roman Pilat să pună o strajă la mormânt, ce a fost apoi sigilat cu sigiliul roman.

Duminică, în prima zi a săptămânii, femeile (Maria Magdalena, Ioana și Maria mama lui Iacov) și-au luat mirodeniile și s-au dus la mormânt, dar au găsit piatra mișcată de la gura mormântului și corpul dispăruse. Doi bărbați „îmbrăcați în haine strălucitoare” le-a spus că Isus nu mai este acolo, că a înviat așa cum le-a spus. Ele au povestit aceste lucruri celor 11 dar ei nu le-au crezut. Petru s-a dus și el la mormânt și a văzut doar pânza de in din care corpul a dispărut.

Din acest moment încredințarea Bisericii Primare era că Isus s-a ridicat cu adevărat din mormânt. Acesta era crezul Bisericii și pe acest fundament s-a clădit credința creștină. Și este ceea ce credem și noi în ziua de azi. Noi nu adorăm un dumnezeu mort. Nu venerăm pe un mare învățător din trecut. Nu căutăm să menținem viu între noi spiritul unui mare lider. Când îl adorăm pe Isus Hristos, noi adorăm pe cineva care este viu.

Dar cum demonstrăm acest lucru?

Există mai multe cărți care tratează problema în mod exhaustiv cum ar fi cele scrise de Frank Morrison – Cine a mutat piatra?, ale lui Lee Strobel, Josh McDowel sau Norman Geisler. Dar eruditul care a dedicat cel mai mult timp studierii acestui fapt a fost Dr. Garry Habermas. Profesor la Liberty Baptist Theological Seminary, dr Habermas a studiat învierea lui Isus timp de decade și este autor sau coautor a 21 de cărți pe această temă.

Habermas abordează învierea prin ceea ce el numește „dovezile minime”, adică discută doar acele aspecte de bază cu care sunt de acord toți erudiții, inclusiv cei liberali. Se estimează că următoarele fapte (dovezi minime) sunt acceptate și verificate de peste 90 % dintre scepticii ce au studiat învierea:

  1. Isus a fost crucificat de către romani. Habermas spune că acest lucru nu este o dovadă a învierii dar este un fapt ce este necesar să fie menționat.
  2. Ucenicii au avut unele experiențe prin care ei credeau că l-au văzut pe Isus înviat din morți.
  3. Datorită acestui fapt, în ei s-a produs o schimbare radicală, din aceea de oameni fricoși și speriați, în bărbați curajoși, dispuși să înfrunte orice. Au început să proclame nu orice mesaj ci faptul că Isus a înviat dintre cei morți și au fost persecutați pentru acest lucru. „Mulți dintre aceștia au murit pentru credința lor. Învierea le-a schimbat radical viața și ei au fost dispuși să moară pentru credința lor”, punctează Habermas.
  4. Proclamarea învierii a fost mesajul central încă de la începutul mișcării creștine și nu a fost adăugat ulterior ca un complement.
  5. Unul dintre primii care au crezut în Isus cel înviat a fost un sceptic, Iacov, fratele lui Isus.
  6. Un alt sceptic ce a fost schimbat și care a afirmat că s-a întâlnit cu Isus cel înviat a fost apostolul Pavel, Saul din Tars de dinainte, un prigonitor al creștinilor.

Din aceste dovezi minime, recunoscute atât de liberali cât și de conservatori, putem deduce un lucru clar. Isus a murit pe cruce și El a fost apoi văzut viu de mai multe persoane. Acest lucru le-a schimbat dintr-o dată viețile, devenind martori curajoși ai lui Isus cel înviat. Nimeni nu este dispus să moară pentru un lucru despre care știu că este o minciună.

Habermas adaugă că mai sunt și alte fapte ce sunt acceptate într-o manieră foarte amplă de mulți erudiți, cum ar fi:

  • Mormântul a fost găsit gol duminică dimineața
  • Proclamarea învierii a început în Ierusalim, tocmai în locul unde ucenicii nu ar fi avut curajul să facă acest lucru, știind cât de ușor putea să fie demontată teoria lor, fie arătând trupul, fie aducând dovezi clare cu privire la ce s-a întâmplat.
  • Ucenicii au ignorat sabatul, începând să-l adore pe Isus duminica, ca semn că El a înviat în acea zi.

Care sunt cele mai bune explicații pentru toate aceste fapte? Isus a înviat dintre cei morți! El a înviat cu adevărat! Și nu este de mirare că lumea întreagă a fost schimbată pornind de la acele întâmplări din dimineața de Paște.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns