De ce rugăciunea şi îndoiala nu se pot amesteca – conform lui Joyce Meyer

1069 0

Rugăciunea este o parte vitală a relaţiei noastre cu Dumnezeu şi este un mare privilegiu, nu o obligaţie. Când dumneavoastră vă gândiţi cu adevărat la El, este incredibil să ştiţi că Dumnezeu ce a creat totul şi ştie totul, în realitate doreşte ca noi să ne apropiem de El cu curaj – prin Hristos – pentru a avea o relaţie cu El.

Evrei 4:16 spune: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”.

Este atât de important pentru noi să ne încredem în dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi să ştim cu adevărat că El este milos şi ne vede neprihăniţi din cauza a ceea ce a făcut Hristos pentru noi (2 Corinteni 5:21). Dacă nu facem asta, va trebui să luptăm pentru a fii încredinţaţi că El ne ascultă rugăciunile noastre şi vrea să ne ajute.

Adevărul este că Dumnezeu ştie totul despre noi – atât ce este bine în noi cât şi ce este rău . El ne iubeşte necondiţionat şi El vrea să aibă o relaţie cu noi, să ne satisfacă toate nevoile din viaţa noastră. Imperfecţiunile noastre nu au nimic în comun cu capacitatea şi dispoziţia Lui de a ne răspunde rugăciunilor noastre.

Trebuie să crezi

Îndoiala este un obstacol comun în faţa rugăciunii ascultate şi când o experimentăm, în general se întâmplă pentru că ne focalizăm pe noi înşine, pe slăbiciunile şi greşelile noastre. Cheia este în a ne menţine focalizaţi pe Dumnezeu, încrezându-ne în El pentru a ne da înţelepciune şi discernământ pentru a ştii ce să credem şi ce să facem.

Iacov 1:5 ne spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”.

Adevărata înţelepciune vine de la Dumnezeu şi El vrea să ne dea nouă „cu mână largă (din abundenţă) şi fără mustrare (fără reproş)”, adică fără să ne bată apoi obrazul sau să ne caute nod în papură. Cu mână largă, semnifică că El ne dă mai mult decât suficient, iar fără mustrare (fără reproş) înseamnă că şi atunci când suntem în vreo încurcătură pe care noi ne-am creat-o, încă putem să mergem la Dumnezeu şi El ne va ajuta.

Dar acest lucru nu înseamnă că El nu ne va corecta, învăţa şi antrena atunci când am făcut o greşeală. Ca oricare părinte ce îşi iubeşte copiii, El ne disciplinează pentru că ne iubeşte şi doreşte ceea ce este mai bun pentru noi înşine. Dar atunci când suntem în probleme, El nu decide dacă trebuie să ne ajute sau nu, bazându-se în performanţele noastre. Dragostea Lui este necondiţionată.

Vreau să vă dau un exemplu pentru a vă demonstra ceea ce vă vorbesc. Dacă fiul meu are probleme cu bătăuşul din cartier şi acesta îl cheamă pe tata ca acesta să vină să-l ajute, acesta nu va răspunde în funcţie de felul în care fiul şi-a îndeplinit obligaţiile de acasă. Ar fi ridicol ca atunci când îl auzim că el strigă după ajutor, noi să ne apucăm să verificăm toată lista cu obligaţiile lui, dacă le-a făcut sau nu, şi apoi să mergem să intervenim.

Ca şi părinţi nu vom refuza să ne ajutăm copiii noştri, pentru că ei nu fac bine lucrurile, într-o formă perfectă, sau aşa cum vrem noi de fiecare dată. Dumnezeu este Tatăl nostru şi El ştie că nu suntem perfecţi. El vrea să fie implicat în fiecare parte a vieţilor noastre şi noi niciodată nu trebuie să ne îndoim de asta!

Fii sigur pe tine

Când ne îndoim de Dumnezeu, rămânem la jumătatea drumului, între a crede şi a nu crede, suntem cu inima împărţită. Dar în 1Corinteni 2:16 ni se spune că putem trăi având „gândul lui Hristos”. Cu alte cuvinte, putem să învăţăm să gândim aşa cum Dumnezeu gândeşte şi aşa nu vom fi călăuziţi de firea pământească.

În Iacov 1:6 se spune că atunci când ne apropiem de Dumnezeu pentru a primi înţelepciune, trebuie să o facem prin credinţă, fără să ne îndoim deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Aceasta nu înseamnă că de aici înainte nu vom mai avea îndoieli, dar când le vom avea vom ştii cum să trecem peste ele.

hqdefault (3)
Joyce Meyer

Uneori, atunci când îi învăţ pe alţii, am îndoieli că împărtăşesc mesajul corect, în funcţie de felul în care oamenii se pare că îmi răspund. Acesta este momentul în care trebuie să mă încred în Dumnezeu şi să-mi spun mie: „M-am rugat pentru asta. L-am căutat pe Dumnezeu ca să-mi dea această învăţătură, aşa că nu voi fi cu inima împărţită. Mă încred în Dumnezeu!”

Vreau să te încurajez să-i ceri lui Dumnezeu ceea ce tu ai în inimă şi apoi să rămâi în picioare prin credinţă, pentru ca El să-şi facă voia Lui. Hotărăşte să te încrezi în El şi în Cuvântul Său, indiferent de ceea ce simţi, de ceea ce spun oamenii sau de ceea ce circumstanţele par să arate. Unicul lucru ce este important cu adevărat este ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu şi că vei depăşi îndoiala punându-ţi încrederea în El de fiecare dată când te apleci în rugăciune.

(Joyce Meyer este o scriitoare recunoscută, autoare a peste 90 de cărţi, colaboratoare la New York Times, amfitrioana mai multor programe de radio şi televiziune şi fondatoarea a Joyce Meyer Ministries.Inc. Mai multe informaţii puteţi găsi pe www.joycemeyer.org)

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns