Curajul de a depăşi piedicile – modelul lui Neemia

762 0

Neemia 6:1 – 19

Acest cuvânt se adresează celor din Biserica lui Dumnezeu care au pornit la drum cu mai mult timp în urmă. Şi noi am întâlnit şi vom mai întâlni piedici. În viaţa devoţională, în cea spiritual-morală şi în sluirea altora. Modelul lui Neemia ne va putea ajuta să înţelegem aceste piedici, cum să le depăşim şi cine stă în spatele tuturor acestor dificultăţi pe care le întâlnim în viaţa de credinţă.

Textul acesta scoate în evidenţă faptul că întotdeauna când un credincios se hotărăşte ca să facă ceva pentru Dumnezeu, va întâlni opoziţie, iar Domnul Isus spune că aceia care îl vor urma pe el vor avea mulţi duşmani, ba chiar pe cei din casa lui (Matei 10:36).

Strategia diavolului, reprezentată aici prin Sanbalat, Tobia şi Gheşem arabul, este diversă şi se adaptează continuu, scopul său fiind ca să ne oprească din activitatea pe care am început-o sau chiar să ne distrugă proiectele.

Textul din Neemia 6, scoate în evidenţă câteva din aceste strategii:

Prima încercare se manifestă prin devierea atenţiei (vers. 2 – 4). Neemia este chemat ca să se întâlnească cu ei în câmp, dar el refuză în ciuda insistenţelor lor. Motivaţia lui este clară – nu pot ca să-mi las lucrul. Prin această strategie, diavolul încearcă ca să ne distragă atenţia de la lucrurile importante şi de valoare. Cred că pe această direcţie se înscriu şi îndemnurile lui Pavel lui Timotei şi Tit, de a se feri de întrebările nebune, de basmele lumeşti şi de vorbele goale (1Timotei 1:3,4; 2 Timotei 2:16; Tit 3:9). Ceea ce este demn de reţinut aici este că atunci când ne lăsăm distraşi în lucruri fără valoare, lucrarea Domnului va avea de suferit şi nu va înainta (vezi şi Numeri12:15).

A doua metodă este mult mai agresivă. Nu ţine cu devierea atenţiei, aşa că diavolul se apucă vârtos de treabă şi foloseşte intimidarea (vers. 5 – 7). Diavolul încearcă prin ameninţări, minciuni şi şantaj ca să semene frica şi să ne descurajeze. Neemia este ameninţat de duşmanii lui că îi vor face raport împăratului despre ceea ce fac ei şi despre intenţiile lor ascunse, dar nu se lasă intimidat, deoarece avea conştiinţa curată.

Diavolul a folosit această strategie în multe ocazii. La Cades Barnea, cei 12 ce s-au întors din Canaan, au semănat panica într-un popor întreg când le-au descris cetăţile din Canaan şi mai ales pe fiii lui Anac (Numeri 13:27 – 33). Rezultatul a fost dezastruos – 40 de ani de pribegie prin pustie. Mai târziu, pe vremea lui Saul, filistenii şi în special vedeta lor Goliat, încearcă acelaşi lucru. Numai că acolo soseşte un israelit tânăr, fără experienţa războiului şi dintr-o condiţie umilă, dar cu o mare credinţă în Dumnezeu. Rezultatul îl ştim cu toţii: David ajunge comandant în armata lui Saul, apoi ajunge împărat şi din familia lui se va naşte mai târziu însuşi Isus Hristos, Mântuitorul. Şi totul a pornit de la un tânăr ce nu s-a lăsat intimidat de diavolul.

Nu vă lăsaţi intimidaţi. Dacă avem un obiectiv spiritual înalt, o motivaţie corectă, suficientă voinţă şi un cuget curat, nimeni şi nimic nu ne va putea sta împotrivă (Romani 8:31 – 39; Galateni 5:1).

Diavolul nu se dă bătut cu una cu două. A treia metodă nu este agresivă, dar în schimb este una perfidă şi ne îndreaptă spre mirajul banului (vers. 10 – 12). Sanbalat foloseşte mituirea şi reuşeşte să îl cumpere pe unul din colaboratorii lui Neemia ca acesta să-l ademenească prin cuvânt profetic, şi să-l facă să se ascundă în Templu. Ochiul vigilent al lui Neemia nu se lasă atras în această cursă. Cu câţiva ani mai înainte, pe vremea lui Zorobabel, aceeaşi evrei sunt mituiţi de aceeaşi duşmani şi inima poporului este înmuiată şi lucrarea de reconstrucţie a Templului este întârziată. Cred că ar trebui să luăm cu toţii seama la două versete, unul din Vechiul Testament şi altul din Noul Testament.
“Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi”. (Exodul 23:8).
“Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri“. (1 Timotei 6:10)

În cele din urmă, în al patrulea rând, Sanbalat şi tovarăşii lui, încearcă să lovească în reputaţia lui Neemia (vers. 13). Ştiau că în Locul Sfânt din Templu nu aveau acces decât preoţii şi dacă l-ar fi putut ademeni să intre în Templu, aşa cum am văzut mai sus, atunci ei ar fi exploatat la maximum acest fapt. Intrarea unui laic în Templu, ar fi lovit în centrul sentimentelor religioase atât ale leviţilor cât şi ale poporului. Neemia şi-ar fi pierdut autoritatea şi prestigiul iar lucrarea s-ar fi oprit. Neemia se bucura de o aleasă reputaţie nu numai în rândul poporului evreu ci şi în poporul persan şi chiar în faţa împăratului. Aşa se explică faptul că el a ajuns în acea funcţie înaltă la curtea lui Artaxerxe şi apoi mai târziu este trimis ca guvernator în Iudeea dispunând de importante resurse financiare. Lui Sanbalat nu i-a reuşit nici de această dată.

Fiecare din noi îşi doreşte o bună reputaţie. Dar aceasta se construieşte în timp, cu răbdare şi migală. Trebuie ca timpul să dovedească seriozitatea, credincioşia, fidelitatea, loialitatea, răbdarea, curăţia şi sinceritatea noastră. Când vom fi loviţi precum Neemia, în bunul nostru nume, să nu descurajăm deoarece am fost avertizaţi de însuşi Domnul Isus: Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră”!
(Matei 5:11)

Lucrarea lui Neemia s-a dus la bun sfârşit în ciuda tuturor uneltirilor şi a metodelor folosite de diavolul. Vers. 15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile”. Şi astăzi este nevoie de oameni precum Neemia care să aibă o mare lucrare de făcut. Sunt atâţia oameni care au nevoie de îmbărbătare, de ridicare, de sprijin în momentele dificile, de un cuvânt din partea Domnului, de sprijin în rugăciune, etc. Atâţia credincioşi evanghelici stau şi nu fac nimic, se plafonează în mediocritate, lasă totul în sarcina liderilor, spun că nu sunt pregătiţi suficient, alţii că nu sunt chemaţi la aceasta şi alţii că au făcut destul. Nu fii unul dintre aceştia, fii unul care are curajul să înfrunte pe Sanbalat, fii un lucrător împreună cu Dumnezeu (1 Corinteni 3:9).

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns