„V-ați aflat vreodată implicați într-o discuție despre Evanghelie cu vreun ateu, pe Facebook sau față în față”, se întreabă dr. Terry Mortenson, un cunoscut orator și scriitor, într-un articol în Answers in Genesis? „Ce părere aveți – continuă Mortenson – de acei ce folosesc un limbaj caustic, sau poate chiar vulgar? Cum trebuie să răspundă un martor fidel al lui Hristos?”
Avansul mediatic la care asistăm în prezent, ne oferă posibilitatea de a intra în contact virtual cu diverse persoane cărora le putem vorbi despre Hristos. Pe de altă parte, folosind mediile de care am vorbit, putem prezenta adevărul biblic, opiniile personale sau experiențele specifice, ce poate fi vizualizate de diverse persoane. Personal am observat în ultimul timp, în special pe unele grupuri (creștine) de facebook, prezența unor comentarii și replici între creștini și atei. Față de unele am tot respectul (atât dintr-o parte cât și din cealaltă), față de altele trebuie să-mi exprim dezamăgirea față de amatorismul unora în argumentație (creștină), iar față de alte articole sau comentarii mi-a fost de-a dreptul jenă privind la limbajul ironic sau chiar vulgar (aici mă refer mai mult la atei, dar și creștinii au faliții lor). În speță, în urmă cu câteva luni chiar am decis să părăsesc un astfel de grup din cauza limbajului de-a dreptul murdar folosit de unii.
Și totuși, cum trebuie să-i abordăm pe atei? Dr. Terry Mortenson ne dă câteva repere în articolul la care făceam referință mai sus, pe care le prezentăm în continuare (tradus și adaptat din Answer in Genesis).
„Suntem tentați să ne implicăm într-o bătălie cu ei, în loc să-i vedem ca pe niște suflete ce trebuie salvate. Isus ne-a promis: … Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. (Ioan 15:20). El a mai spus de asemenea: Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi! (Luca 6:26). Pavel, la fel îi instruiește pe creștinii evlavioși să se aștepte la persecuție (2 Timotei 3:12). Așa că nu trebuie să fim surprinși de opoziție și ostilitate față de adevărul biblic și Evanghelie.
Felul în care gândim de ceilalți ne va afecta modul în care vom vorbi cu ei. Indiferent cât de agresivi vor fi aceștia, ateii sunt descendenți ai lui Adam, făcuți după chipul lui Dumnezeu (Genesa 1:27; 9:6). Sunt păcătoși, la fel cum am fost și noi cei ce acum ne-am încrezut în Hristos ca Salvator, iar Isus îi iubește pe păcătoși și și-a dat viața pentru ei (Romani 5:6 – 8). Ateii, la fel ca și toți ceilalți necreștini, sunt înșelați de diavolul, care le-a orbit mințile (Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 4:4). Chiar dacă ei neagă acest lucru, ateii cunosc cu adevărat despre Dumnezeu, atât datorită mărturiei creației cât și a conștiinței, dar ei înăbușă acest adevăr din cauza păcatului (Romani 1:18 – 20; 2:14 – 16).
Cum trebuie atunci să vorbim cu un ateu? Fiind conștienți de superioritatea adevărului (pe care îl predicăm) trebuie totuși să fim respectuoși (1Petru 3:15). Independent de ostilitatea acestora, trebuie să răspundem folosind cuvinte blânde, căutând o discuție liniștită și nu întorcând rău pentru rău. Misiunea noastră nu este de a le da în cap, ci de a le arunca un colac de salvare.
Pavel l-a învățat pe Timotei să nu fie certăreț, ci să fie răbdător, blând și smerit (2 Timotei 2:23 – 26). Tot așa, Pavel i-a spus să-i înfrunte când este nevoie dar „cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4:1 – 5). Deci, chiar atunci când avem de-a face cu unul ce își bate joc în mod repetat de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-i prezentăm adevărul cu smerenie și răbdare și nu cu atacuri personale caustice.
În sfârșit, cum trebuie să vorbim cu un ateu? Trebuie să avem grijă de inima noastră, deoarece „din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12:34 – 37). Trebuie să fim onești cu noi înșine și dacă cuvintele tale exprimă mândrie și ură, atunci lasă-le acolo și nu le rosti. Amintește-ți că și tu nu ești un ateu azi doar datorită harului lui Dumnezeu revărsat în viața ta.
Dumnezeu să ne ajute să fim apărători ai credinței creștine dar cu smerenie, gingășie și fermitate, cu încredere că prin ceea ce facem îi vom duce pe atei (sau pe oricare alții) la Mântuitorul”.
