„Aceasta ar putea să fie ultima noastră împărtăşanie cu Cina Domnului”
Ce le poate trece prin minte creştinilor occidentali atunci când merg duminica la biserică? „Mă bucur că este duminică! Mă voi putea închina iarăşi lui Dumnezeu împreună cu ceilalţi fraţi din biserică”; „Iarăşi ajung târziu!Poate mai bine ar fi să mă întorc acasă”; „Sper să avem parte de un program mai bun azi!”; „Iarăşi aceleaşi cântări demodate şi acelaşi predicator care ne plictiseşte”; etc.
Câţi dintre noi se gândesc oare că mersul la biserică duminică dimineaţa ar putea însemna un drum fără întoarcere? Este exact ceea ce gândesc fraţii noştri din nordul şi centru Nigeriei. De când grupul terorist Boko Haram a început să atace bisericile, dar chiar şi înainte de aceştia datorită altor grupări islamiste, nici un creştin din Nigeria nu poate să ştie cu exactitate că dacă merge la biserică, are şanse să se întoarcă acasă viu şi nevătămat.
Organizaţia creştină ce luptă pentru drepturile omului, Jubilee Campaign, monitorizează atacurile grupării Boko Haram şi a islamiştilor fulani, îndreptate împotriva cetăţenilor nigerieni, în special asupra creştinilor. Într-un raport recent al Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, se afirmă că aproximativ 42 % din atacurile produse în Nigeria în anul 2014, au fost îndreptate împotriva comunităţilor creştine, în timp ce comunităţile musulmane au înregistrat un procent de 6,8 %, guvernul – 10,9 %, şcolile – 4,1 %, mediile de comunicare – 0,5 % şi civili la întâmplare – 35, 4 %.
Conform cu unele date compilate de către Jubilee Campaign, aflăm că în anul 2012, doar Nigeria singură reprezenta un procent de 60 % din numărul total al creştinilor asasinaţi în toată lumea. Situaţia nu s-a îmbunătăţit de atunci. Documente ale ONU din anul 2015 indică atacuri constante asupra bisericilor din Nigeria cu sute de creştini asasinaţi şi zeci de mii de refugiaţi din casele lor. Această realitate a fost adusă mai aproape în urmă cu câteva săptămâni de către Institutul pentru Religie şi Democraţie, când a găzduit o conferinţă la care au vorbit doi lideri creştini nigerieni, ce proveneau dintr-o regiune aflată sub jurisdicţia Boko Haram şi a islamiştilor fulani. Pentru a le proteja identitatea, cei doi lideri vor fi numiţi în continuare reverendul O, respectiv reverendul M.
Reverendul O, a povestit că se afla la conducerea serviciului divin şi celebrau Cina Domnului, când biserica a fost atacată de musulmanii de la moscheea locală. „Nu îmi place să povestesc aceste lucruri pentru că mă fac să plâng”, a recunoscut pastorul, adăugând că totuşi era important ca participanţii să le audă. A continuat spunând că musulmanii au părăsit moscheea şi au înconjurat biserica înarmaţi cu cuţite şi alte arme. Au început să-i ameninţe pe credincioşi, ba chiar să-i taie cu cuţitele. Au fost supuşi la tot felul de atacuri. „Am încercat să-i adunăm pe copii şi să-i scoatem de sub ochii lor”, a spus pastorul în timp ce i se frângea vocea şi a rămas câteva secunde în tăcere, iar lacrimile îi curgeau pe faţă. „Fetiţa mea era între ei”, a spus. Apoi i-a întrebat pe credincioşi: „Vreţi să întrerupem serviciul şi să încercăm să scăpăm? După o altă pauză în care îşi şterse lacrimile, reverendul a continuat: „Ei mi-au spus: dumneavoastră ne-aţi învăţat că cel mai frumos lucru este să mori pentru Isus. Aceasta ar putea să fie ultima noastră Cină. Haideţi să o serbăm şi apoi vom muri”.
După ce au rămas cu toţii în tăcere, plângând împreună cu reverendul O, celălalt invitat, reverendul M, a spus: „Datorită unei minuni au fost salvaţi”. Congregaţia pastorului O nu a murit în acea zi şi-i dau slavă lui Dumnezeu. Dar multe alte congregaţii creştine din nordul şi centrul Nigeriei nu au fost salvate. Hoarde de islamişti au dat foc bisericilor şi au interzis bărbaţilor, femeilor şi copiilor să scape. S-au aşezat înarmaţi la fiecare uşă cu arme automate. Alte biserici au fost atacate de terorişti sinucigaşi şi maşini capcană ce purtau explozivi, care au omorât zeci de creştini ce se aflau în acele biserici.
Relatări precum cele ale pastorilor din Nigeria, ar putea umple pagini întregi. Noi cei ce ne bucurăm încă de libertate, putem învăţa din asta. În fiecare duminică când ne întâlnim în bisericile noastre, putem să ne unim cu ei în rugăciune, cu fraţii şi surorile noastre din Nigeria şi din alte părţi ale globului unde aceştia suferă o persecuţie cruntă.
„Întrebarea care ne-o punem de fiecare dată, este când şi în ce biserică va exploda următoarea bombă”, spuneau recent şi creştinii din Egipt. Bisericile copte egiptene au suferit şi ele un val de persecuţii şi aceste atacuri continuă. De fiecare dată când ne pregătim să mergem la biserică, ar trebui să ne reamintim de acei care ies din casă pentru a se întâlni cu fraţii lor de credinţă, dar nu au garanţia că se vor întoarce teferi acasă.
Sursa: The Christian Post
