….. dedicată tuturor acelor care într-un moment sau altul al vieții traversează o criză de identitate.
Am apărut aşa din întâmplare
Mi-au spus cei înţelepţi în felul lumii
Şi nu ştiam că-n Cartea Ta din ceruri
Tu-mi socotea-i şi zilele şi anii.
Când n-aveam chip, nici formă, nici suflare
Tu-mi plămădea-I făptura minunată
Şi-n inima-mi firavă, Ţi-ai dăltuit amprenta,
Al veşniciei gând şi dragostea de Tată.
Am căutat să-mi fac un rost în lume
Să strâng în palme lutul, să urc spre infinit
Dar totul se ducea precum venise
Eram fără speranţă, eram tot mai trudit.
De n-aş fi luat Cuvântul, Cartea Sfântă
Să-mi lumineze paşii pe cărare
Aş fii pierit, răpus de întuneric
Sfârşitul fiind locul de chin şi de durere.
De nu găseam iubirea la răscruce
Ca să mă ia de mână-n ceasul greu
Nicicând n-aş fii păşit pe drumul vieţii
Căci ura şi-ndoiala m-ar fii orbit mereu.
De n-ar fi fost un Bun Samaritean
Să se oprească şi să-mi lege rana
Aş fi murit, căci nimănui nu-i pasă
De cei bătuţi şi-n lanţuri, legaţi chiar de Satana.
Când am privit acolo, spre Golgota
Şi am văzut pe Domnul răstignit
Am înţeles că moare pentru mine
Îmi curăţă păcatul în care am trăit.
Mi-a dat un nume, mi-a schimbat destinul
Îmi pregăteşte loc în ceruri sus
Îmi dă putere să rămân statornic
Prin Duhul Său, cum prin Cuvânt mi-a spus.
Te laud o Doamne, cânt cu gura-ntreagă
Căci te-ai uitat la mine, un nimic
Şi spun la alţii ce mi-a făcut Domnul
Aştept ziua măreaţă, spre cer să mă ridic.
