Căutaţi în Cartea Domnului şi citiţi

766 0

1 Timotei 4:6  Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum”.

Despre importanţa educaţiei în general şi a educaţiei spirituale în particular, sunt sigur că nu aţi auzit pentru prima dată. Tocmai pentru faptul că acest segment al vieţii noastre este atât de important, este şi atât de mediatizat. O informaţie primită şi apoi digerată, va ajunge să ne modeleze modul nostru de gândire şi apoi modul în care vom percepe lumea în care noi trăim. Acelaşi gen de informaţii care sunt repetate şi dezvoltate, iar noi le acordăm creditul cuvenit, ne vor modela modul nostru de viaţă, vor forma obiceiuri şi în cele din urmă ne vor influenţa caracterul.

Întrebarea care trebuie pusă aici este următoarea: din ce (sau cu ce) ne hrănim sufletele noastre? Sunt atâtea oferte care ne bat la uşă zilnic şi ceea ce mă nelinişteşte, ba chiar mă îngrijorază, este că cei mai mulţi le deschid uşa având ca motiv informarea, divertismentul, relaxarea, sau poate chiar edificarea intelectuală, să nu piardă pasul cu lumea, etc, fără să sesizeze pericolul la care îşi expun mintea, sufletul, copiii, lucruri care în cele din urmă le vor marca destinul veşnic.

Şi dacă tot sunt atâtea oferte care vin să ne “educe”, vă rog să-mi permiteţi să vin şi eu cu oferta mea. Oferta mea este Scriptura şi vreau să fac aceasta pornind de la un text din Vechiul Testament, mai exact din Deuteronom 31:9 – 13.

Moise se afla la sfârşitul misiunii pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o şi dădea poporului ultimele sfaturi, iar printre acestea încredinţează responsabililor din popor Cartea Legii în care erau scrise toate poruncile lui Dumnezeu pentru poporul Său. Prin gestul său, Moise vrea să ne spună că viitorul unei naţiuni nu se bazează pe un lider competent şi charismatic, chiar de talia lui Moise însuşi, ci se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu care trebuieşte respectat şi împlinit.

Şi dacă Cuvântul Scripturii este atât de important, pornind de la textul de mai sus, putem să învăţăm câteva lucruri:

1. Trebuie să ne rezervăm un timp special, dedicat în exclusivitate pentru studiul Scripturii – vers. 10, 11 –  “Moise le-a dat porunca aceasta: “La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor, când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El, să citeşti Legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

În Neemia cap. 8 poporului întors din robie i se citeşte Legea câteva zile la rând şi drept reacţie, la auzul cuvintelor sfinte, poporul izbucneşte în plâns. De fapt, scopul principal al lui Ezra, după ce a studiat singur Legea în exil, a fost ca el să se întoarcă în ţara lui şi acolo să înveţe pe popor Scriptura.

Daniel, la fel ca şi Ezra, fiind şi el în exil, pe lângă obiceiul său de a se ruga regulat, cred că avea şi obiceiul de a studia regulat, deoarece numai aşa a putut afla din cărţi că Domnul se va îndura iarăşi de poporul său, după 70 de ani de robie (Daniel 6:10, 9:2).

Exemplul lui Ezra şi al lui Daniel ne spune nouă azi că nu putem da vina pe circumstanţele potrivnice din viaţă, atunci când este vorba de studiul Scripturii. Noi astăzi ne bucurăm de libertate şi de atâtea alte oportunităţi favorabile. De asemenea, exempul celor doi ne spune că nu putem da vina nici pe lipsa educaţiei, deoarece azi toată lumea ştie să citească.

În Vechiul Testament avem numeroase exemple în care oameni bine intenţionaţi, motivaţi de binele spiritual al poporului, au trimis leviţii prin ţară ca aceştia să înveţe pe popor Legea (Asa şi Iosafat), iar pe vremea lui Iosia, lipsa Cărţii Sfinte a făcut ca poporul să cadă în apostazie şi idolatrie. De aici rezultă că noi nu putem da vina pe lipsa resurselor din care să învăţăm. Avem Biblia în atâte traduceri şi versiuni încât să ne scuzăm că nu avem de unde să citim, este de-a dreptul ridicol.

Dacă în Vechiul Testament cei care ştiau să citească erau puţini, cărţile erau rare şi cei care puteau să desluşească înţelesul Scripturii de asemenea erau puţini, astăzi nu ne putem scuza că ne lipsesc învăţătorii. Avem şi şcoli suficiente şi avem şi oameni pregătiţi.

2. Studiul Scripturii are o importantă componentă educativ-didactică – vers. 12 “Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia”.

Scriptura ne învaţă cine este Dumnezeu, ce a făcut El pentru noi, ce aşteaptă Dumnezeu de la noi şi ce se întâmplă dacă noi ascultăm sau nu ascultăm de El (1 Corinteni 15: 1 – 7). Împăratul Iosafat a înţeles acest fapt atât de bine încât a format echipe de preoţi şi leviţi şi i-a trimis să străbată toată ţara şi să înveţe poporul cuvintele Scripturii (2 Cronici 17:7 – 9), iar împăratul Iosia, numai după ce a ascultat citindu-se cuvintele Cărţii Legii, a mobilizat poporul şi a iniţiat o reformă spirituală în toată ţara.

În Noul Testament, apostolul Pavel, mentorul tânărului Timotei, îi vorbeşte acestuia din urmă despre importanţa şi rolul Scripturii – 2Timotei 3:16, 17 “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună“,  şi apoi îi trasează directive concrete în această direcţie – 1 Timotei 4:13 “Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora”.

Nu vom putea să aflăm ce vrea Dumnezeu de la noi decât citind zilnic Scriptura şi nu ne putem permite să ne clădim viaţa spirituală doar pe ceea ce aflăm de la alţii. Exemplul fraţilor din Berea este foarte grăitor la acest capitol (Faptele Apostolilor 17:10, 11).

3. Studiul Scripturii are o influenţă importantă asupra generaţiei următoare – vers. 13 “Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul”.

Atunci când ne trimitem copiii la şcoală, îi trimitem cu scopul de a se pregăti pentru viaţă şi în general ne spunem că vrem ca aceştia să poată să-şi câştige pâinea mai uşor decât o facem noi. Când ne învăţăm copiii din Scriptură nu facem altceva decât îi pregătim pe aceştia pentru viaţa eternă. În Israel acest lucru era fundamental, fiind considerat ca o îndatorire sacră pentru toate familiile din popor – Psalmul 78:5 – 7 “El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui”.

Lui Pavel i-a atras atenţia acel tânăr din Listra numit Timotei, despre care am vorbit şi la punctul precedent, pentru că a văzut în el o bază scripturală solidă, lucru la care au contribuit mama şi bunica acestuia – 2 Timotei 3:14, 15 “Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Este atât de important să ne familiarizăm copiii cu învăţătura Scripturii, din fragedă pruncie şi putem să facem acest lucru studiind noi înşine (puterea exemplului), citind Biblia împreună cu ei, frecventând regulat biserica şi integrând copiii în activităţile bisericii specifice vârstei lor, cum ar fii: şcoala duminicală, grupele de studiu şi părtăşie, grupele de tineri, iar mai târziu pe aceia care au vocaţie să-i încurajăm să meargă la o şcoală biblică.

4. Scriptura trebuie încredinţată la oameni responsabili, de încredere – vers. 9 –  “Moise a scris Legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel.

Moise încredinţeză Cartea Legii preoţilor, leviţilor şi tuturor bătrânilor lui Israel, aceştia fiind făcuţi responsabili de învăţarea poporului şi de transmiterea valorilor divine generaţiei următoare.

Sunt atâţia oameni astăzi care au reticenţe faţă de evanghelici (sau faţă de pocăiţi în general), datorită multitudinii de grupări şi confesiuni în care sunt divizaţi aceştia. “La noi (la ortodocşi sau catolici) nu este aşa” îşi spun aceştia şi într-o oarecare măsură au dreptate. Una dintre cauzele pentru care sunt divizaţi evanghelicii este modul în care aceştia interpretează Scriptura şi se ajunge la diviziune din cauza ignoranţei, a lipsei de maturitate, a interesului propriu, etc. Aceiaşi problemă a fost întâlnită şi în primele patru secole ale erei creştine, când numeroase erezii au încercat să pătrundă în Biserică.

Un om de încredere, care se califică pentru a predica Evanghelia trebuie să demonstreze pocăinţă, vocaţie, disponibilitate şi voinţă de a lucra. Pavel este foarte categoric în ceea ce priveşte moralitatea slujitorului: 2 Timotei 2:19  ” …. Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”

Pentru cei care sunt însărcinaţi cu predicarea Evangheliei trebuie să ne rugăm, pentru familiile lor la fel, trebuie să-i respectăm şi să-i încurajăm şi în acelaşi timp să ne delimităm de aceia care au o conduită duplicitară şi/sau o învăţătură greşită.

“Căutaţi în Cartea Domnului şi citiţi”, ne îndeamnă profetul Isaia şi acest cuvânt este atât de actual astăzi. Studiaţi Scriptura, hrăniţi-vă din ea, învăţaţi-vă copiii să o citească şi să o respecte, daţi şi altora Cuvântul Vieţii, respectaţi-vă slujitorii din biserică şi vă veţi bucura de rodul muncii voastre, vă veţi bucura de viaţa eternă !!!      

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns