Atunci când o luăm înaintea lui Dumnezeu – 1Împărați 1:5 – 10

646 0

Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. (1 Împăraţi 1:5)

Împăratul David era bătrân și bolnav și deși el fusese un lider incontestabil, timpul lui acum trecuse. În aceste circumstanțe, atât cei din cercul apropiat al împăratului cât și poporul de rând se întrebau cine va fi viitorul împărat. Toți așteptau ca împăratul să zică ceva, să dea un semn, dar acesta păstra tăcerea.

În aceste condiții, fiul lui cel mai mare (în acel moment), gândea că de drept lui i se cuvine tronul, el neștiind că planurile lui David erau altele. Împăratul vorbise mai înainte cu oamenii lui cei mai de încredere cărora le spusese că intenția lui era ca Solomon să-i urmeze la tron.

Adonia, văzând că împăratul nu zice nimic în favoarea lui, profitând de situația oarecum confuză, dar și de atuul care i-l conferea poziția lui (fiul cel mai mare), ia problema în propriile lui mâini și se declară împărat. Dar inițiativa lui îndrăzneață într-un fel, dar necugetată în altul, deși se bucura de sprijinul unor importante persoane, l-a condus la ruină și în cele din urmă la dus la moarte.

Adonia își dorește să ajungă împărat dar dorința lui nu era în concordanță cu planurile lui David. El o ia înainte, dar fără să întrebe, fără să se consulte, fără să cântărească consecințele și fără să aștepte. Dezvoltând această idee, noi, credincioșii din Biserica lui Dumnezeu, putem învăța. Și noi de multe ori o luăm înaintea lui Dumnezeu. Facem acest lucru atunci când dorim ceva și facem pași în direcția respectivă, dar proiectele noastre nu sunt aceleași cu cele pe care Dumnezeu le are cu privire la noi.

Exemple de oameni care au luat-o înaintea lui Dumnezeu: Avraam, Saul, Absalom, Adonia, Ozia,

Adonia, prin comportamentul său de la care noi vrem să învățăm, dovedește câteva lucruri:

  1. Lipsa educației din familieTatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” (vers. 6).

Se pare că David și-a făcut puțin timp să se ocupe de familia lui, de aceea nu este de mirare comportamentul lui Amnon, a lui Absalom și a lui Adonia. În cazul lui Absalom, împăratul mai mult evită conflictul decât să se implice să-l rezolve (vezi 2 Samuel cap. 14).

Educația comportă în linii mari trei componente: învățarea, exemplul și disciplina (mustrarea). Noi părinții trebuie să lucrăm la toate aceste trei aspecte pentru ca cei din noile generații să știe la maturitate să aștepte, să se lase îndrumați, să accepte locul în care sunt puși, să respecte autoritatea, cu alte cuvinte să nu o ia înaintea lui Dumnezeu. Iată câteva versete biblice privitoare la educație:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. (Proverbe 6:23)

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. – (Proverbe 29:15)

  1. Adonia se bazează pe moștenirea lui

Adonia își spusese – mie mi se cuvine împărăția pentru că sunt cel mai mare din familie. Sunt unii care cred că li se cuvin multe lucruri în virtutea tradiției, a moștenirii lor spirituale. Este de ajuns, cred ei, dacă ne-am născut într-o biserică cu o puternică tradiție, pentru că aceasta ne garantează deja legătura cu Dumnezeu și inclusiv intrarea în Cer. De aceea nu sunt deloc preocupați nici de sfințenie și nici de activitățile social-spirituale. Apostolul Pavel, când pune în cântar moștenirile lui spirituale și prețul nespus de mare al cunoașterii lui Isus, le numește pe primele gunoaie (vezi Filipeni 3:4 – 11).

  1. Adonia se bazează pe capacitățile și înzestrările lui proprii

Adonia era un bărbat chipeș, ambițios și se bucura de sprijinul a doi bărbați de seamă din Israel: Ioab și Abiatar. Unii în ziua de azi vor să ajungă la succes bazându-se pe două atuuri importante: capacitățile proprii și relațiile.

Unii consideră frumusețea ca pe un avantaj de care trebuie să profite. De fapt frumusețea este în ziua de azi exploatată și comercializată, devenind o adevărată industrie. Biblia recomandă decență și cumpătare în ținută, coafură și purtarea bijuteriilor. Opusul decenței se numește indecență iar opusul eleganței este extravaganța. Indecența în ținută are ca scop senzualitatea, iar extravaganța are ca scop ieșirea în evidență.

Proverbe 30:32  Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură.

Ce se întâmplă atunci când o luăm înaintea lui Dumnezeu:

  1. Punem în pericol viitorul nostru profesional sau spiritual

Saul este un bun exemplu la acest punct, atunci când fiind la strâmtorare alege să aducă el jertfa, deși acest lucru nu-i aparținea lui. Iată ce răspuns primește de la proorocul Samuel: – Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; (1 Samuel 13:13).

Dumnezeu are un plan cu privire la fiecare din noi, iar acei ce se grăbesc și o iau înainte, nu fac altceva decât să strice tot și apoi să suporte consecințele. Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui (Luca 7:29-30). Aici avem de-a face atât cu mândria unor oameni care nu voiau să se pocăiască, cât și cu o nădejde înșelătoare a fariseilor ce se bazau pe moștenirea lor spirituală.

  1. Punem în pericol stabilitatea familiei, a colectivului din care facem parte, a bisericii sau chiar a unei națiuni

Avraam primește o făgăduință de la Dumnezeu privitoare la familia lui. Dar când a văzut că planul lui Dumnezeu întârzie (trecuseră deja 10 ani), caută împreună cu soția lui o soluție care s-a numit roaba Agar. Ismael, copilul născut lui Avraam din Agar, este tatăl poporului arab și este suficient să ne uităm la un program de știri și să ne dăm seama până unde a mers acțiunea necugetată a patriarhului.

David face și el o gafă atunci când se hotărăște să facă numărătoarea poporului, probabil să vadă cât sunt de mulți după ce Domnul îi făcuse parte de atâtea biruințe în războaie:  David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” (2 Samuel 24:10). Deși David și-a recunoscut greșeala, poporul a suferit pentru asta.

Absalom și Adonia, pentru că au luat-o înainte fără să aibă garanția unui răspuns favorabil, au răvășit nu numai familia lor ci și o parte din popor, implicând oameni importanți care au trebuit să sufere consecințele. De câte ori nu am văzut familii răvășite din cauza aceasta, sau biserici răvășite pentru că unii nu știu să respecte autoritatea, ori pentru că liderii nu-și cunosc locul și atribuțiile ce le revin.

  1. Punem în pericol inclusiv mântuirea noastră

Adonia nu acceptă situația nici atunci când David intervine și-l pune pe Solomon împărat. El nu se vindecă și continuă să creadă că de fapt locul lui era pe tron. După ce David a murit iată ce îi spune acesta mamei lui Solomon, Bat Șeba: Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors şi a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o. (1 Împăraţi 2:15)

Sunt mai mulți oameni în Sfânta Scriptură care la un moment dat  în viață au luat-o înaintea lui Dumnezeu. Saul, Absalom, Adonia și Ozia nu s-au pocăit niciodată de păcatul lor de aceea toți aceștia au sfârșit-o rău. Saul devine posedat de demoni, Adonia și Absalom au murit, iar Ozia a rămas bolnav de lepră pentru toată viața.

În schimb Avraam, Iona, David sau Fiul Risipitor, au înțeles greșelile făcute, s-au pocăit și Domnul i-a iertat.

Dacă tu cel ce citești aceste rânduri te afli pe un drum greșit, pe care ai luat-o de unul singur, cred că este momentul să te oprești, să cugeți și să te îndrepți cu fața spre Dumnezeu. Este mai bine acum decât mai târziu. La fel suntem îndemnați și de marele predicator Charles Spurgeon:

Opreşte caii când vezi că nu te mai afli pe calea cea dreaptă şi întoarce-te numaidecât înapoi pe cea mai scurtă cale. Cine vrea să fie ferit de greşeli mari să ia seama la cele mici; de aceea, opreşte-te din vreme, dacă vezi că prietenul tău te trage după el în şanţ. Mai bine să se supere pe tine cunoscutul tău, decât să-ţi pierzi bunul tău nume şi să-ţi pui în primejdie sufletul tău. Nu te teme să apuci pe calea întoarsă. (Charles H. Spurgeon – Din cuvintele lui Ion Pugarul)

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns