A supravieţuit atentatului din 11 S şi s-a întors la Domnul cu ajutorul pastorului David Wilkerson

975 2

David Ricca s-a născut în New Jersey în urmă cu 37 de ani. A studiat Finanţe şi a devenit apoi expert în tranzacţii financiare la Bursa de Valori. Totul părea că merge bine în viaţa lui. În 11 Septembrei 2001, ca în fiecare dimineaţă, Ricca a ajuns punctual la ora 8:00, la locul său de muncă în birourile firmei Morgan Stanley, situate la etajul 73 din una din faimoasele Turnuri Gemene, din inima Manhattanului. „Citeam ziarele pentru a vedea mişcările de la Bursa de Valori. Dintr-o dată am auzit un zgomot, luminile s-au stins şi apoi s-au aprins din nou şi atunci am crezut că este vorba de instalaţia de aer condiţionat, sau altceva similar. Un minut mai târziu, o persoană care lucra în biroul adiacent, ale cărei geamuri dădeau înspre celălalt edificiu – Turnul I – a apărut strigând şi spunându-ne ca să ieşim repede”. Aşa îşi începe povestea, David Ricca, într-un interviu acordat portalului Protestante Digital, realizat în New York.

11 SEPTEMBRIE
Imagine din ziua atentatului şi David Ricca în medalion

La strigătele colegului său, David privi spre fereastră şi văzu o mulţime de hârtii zburând, ca şi cum cineva le-ar fii aruncat de la etajele superioare şi apoi a fugit spre scări. „Aveam deja câţiva ani lucrând acolo şi de câteva ori a trebuit să coborâm pe scări din cauza vreunei alarme”, comentează Ricca. „Cineva a menţionat că o aeronavă a lovit celălalt turn şi ne-am gândit că era vorba de un avion mic care s-a lovit de edificiu fără să vrea. Aceste lucruri le comentam în timp ce coboram scările”. Era pe la etajul 30 când al doilea avion a lovit blocul lor. „Am auzit zgomotul cel mai puternic din viaţa mea. Edificiul se clătină şi am căzut cu toţii la pământ. Turnul se clătina şi făcea un zgomot ce nu-l voi uita niciodată”.

Strigând către Dumnezeu

David ştia ceva despre Dumnezeu, dar viaţa lui nu era ancorată într-o credinţă creştină solidă. „În acel moment toţi eram cuprinşi de panică şi plângeam. Eu gândeam că voi muri şi i-am cerut lui Dumnezeu ca să-mi îngăduie să-mi mai văd părinţii încă o dată. Nu mă lăsa să mor aici înăuntru, I-am spus, în timp ce continuam să coborâm îngroziţi, cele 30 de etaje ce le mai aveam”. Părinţii lui, originari din Argentina, dar care locuiau în Statele Unite de 40 de ani, sunt creştini. Ajungând în stradă, au putut vedea resturile tragediei care se desfăşura sub ochii lor. „Între cele două edificii se afla o mică piaţă unde ne adunam la ora prânzului. Părea că se desfăşura un război acolo … În timp ce observam acestea, am putut auzi pe caldarâm, zgomotul acelor persoane care s-au aruncat pe ferestre în gol”.

David s-a întâlnit cu un prieten şi au plâns amândoi îmbrăţişaţi. Apoi au început să se îndepărteze de acel loc. „Când ne aflam la aproximativ 300 de metri, edificiul nostru s-a prăbuşit. Am ajuns la Brooklin Bridge şi eram atât de speriaţi că plănuiam să ne aruncăm în râu dacă cumva va exploda podul. Erau poliţişti în zonă şi ne spuneau că nu suntem în pericol ca podul să explodeze, aşa că l-am traversat şi am mers pe jos 5 km, până ce am ajuns la casa prietenului meu. Nu puteam să comunic cu familia mea care locuiau în New Jersey, pentru că nu funcţionau nici un fel de comunicaţii în Manhattan. Cam pe la 8:00 după masă am reuşit să vorbesc cu ei şi fratele meu mi-a spus: David, vocea ta este mai frumoasă ca oricând”.

Sindromul post traumatic

Imaginaţi-vă disperarea acestei familii care tot timpul zilei nu a avut nici o informaţie despre fiul lor, precum şi bucuria enormă când l-au putut auzi vorbind. El, ca şi ceilalţi supravieţuitori ai atentatului, au trebuit să primească tratament prelungit (timp de cinci ani), din cauza sindromului post-traumatic (prescurtat în engleză – PTSD). Intra în panică la orice zgomot, dar cu toate acestea la câteva zile după catastrofă deja lucra într-un nou birou închiriat de către firma lui. „Păream că suntem zombi”, îşi aminteşte. „Eu munceam bine, câştigam bani, dar trăiam ca un zombi”. Pentru a nu rămâne prizonier terorii, a început să bea şi apoi a continuat cu droguri. „Vroiam să uit de toate. Înainte de 11 S eu jucam fotbal, râdeam mult, eram foarte fericit. Dar după aceasta, nimic nu mă mai motiva, voiam doar să muncesc şi apoi noaptea să merg la distracţii, să beau, să mă droghez, să uit de toate”. După cinci ani de tratament psihologic şi în acest ritm de viaţă, David începu să se gândească la ceea ce făcea. „Părinţii mei mă întrebau adesea, ce se întâmplase cu acel David pe care ei îl cunoşteau. Într-o zi m-am dus acasă la mama, care este o persoană care îl iubeşte pe Dumnezeu şi se roagă  mult, şi mi-am lăsat maşina în mijlocul străzii. Eram beat şi nici nu ştiam că am ajuns la casa ei. Când m-am trezit, ea se afla în rugăciune şi plângea cum nu am văzut-o niciodată şi-i cerea lui Dumnezeu: Doamne te rog ajută-l pe fiul meu. Acest lucru m-a marcat atât de mult că i-am zis: Mamă eu am nevoie de sprijin, aşa că haideţi să căutăm ajutor”.

Dumnezeu îl aştepta la Teen Challenge

Căutând programe de reabilitare, David se înclina spre mai multe dintre acestea care ofereau 28 de zile de tratament şi costau 30 000 de dolari, dar până la urmă nu a acceptat niciunul. Părinţii lui cunoşteau Teen Challenge, acel centru creştin de reabilitare fondat de către pastorul David Wilkerson (cunoscut publicului român din cartea Crucea şi Pumnalul, n.tr.), şi în cele din urmă au mers acolo. „M-au acceptat şi am trimis prin fax că renunţam la locul meu de muncă. Ei mi-au răspuns că sunt nebun”. Acest răspuns este logic dacă luăm în considerare că David era un muncitor eficient, avea un portofoliu de 300 de clienţi şi manipula peste 70 de milioane de dolari ai acestor clienţi, la Bursa de Valori. Experienţa la centrul Teen Challenge din New Jersey nu a fost uşoară. „Primele două luni au fost foarte grele pentru mine acolo, plângeam mult, nu ştiam ce este cu mine, dar trei, patru luni mai târziu am strigat lui Dumnezeu şi i-am cerut să-mi dea iarăşi bucuria. Acolo am început din nou să râd cu băieţii. În timpul acestei prime etape, de fiecare dată ce îmi venea să abandonez programul, îmi spuneam mie însumi: am venit aici şi voi sta până la capăt. M-am graduat după 15 luni şi am început să mă întreb ce să fac. Am decis să mă întorc la studii şi m-am înscris la un Master în Psihologie, pentru că voiam să pricep ce mi s-a întâmplat. Nu am reuşit să termin studiile pentru că a trebuit să muncesc, dar vreau să le reiau în curând”.

Ricca a intrat să lucreze la televiziunea CBS din Manhattan, rămânând în contact cu Teen Challenge, în special cu pastorul Rodney Hart, directorul regiunilor New England şi Porto Rico. „Eu făceam anumite lucruri pentru misiune, întotdeauna ca şi voluntar, în sectorul de Relaţii Publice şi Medii de Comunicare. Dar continuam să mă gândesc ce fac cu viaţa mea; doream să am o viaţă cu rost. Când am primit o ofertă de muncă cu un salariu de peste 70 000 de dolari pe an într-o companie de finanţe, a sosit momentul deciziei şi mi-am zis: voi merge să muncesc pentru bani şi nu voi fii fericit, mă voi întoarce la viaţa mea de dinainte”. A căutat consilierea pastorului Hart şi acesta i-a făcut o ofertă de lucru.

O viaţă cu rost

Astăzi David Ricca este un bărbat cu multe proiecte. Au trecut 7 ani de când s-a graduat la Teen Challenge şi acuma menţine contactul cu acei care au intrat în acest program. „Ştiu prin ceea ce trec aceştia şi îmi place să-i încurajez, să-i ajut să nu abandoneze etapa de reabilitare”, afirmă. Nu lipseşte stresul din viaţa lui, dar acum ştie ce să facă. „Toţi suntem stresaţi şi pentru a-l depăşi mă menţin în comuniune cu Dumnezeu, cu fraţii şi cu pastorii. Ştiu că banii nu mă duc nicăieri, la ceva ce să mă satisfacă pe deplin”, spune cu convingere. „Cred că sunt vindecat de PTSD, chiar dacă zgomotele mai puternice mă fac să tresalt puţin, dar locuiesc într-un loc în care sunt fericit şi pot să râd din nou”. Misiunea principală a lui David este de a face prezentă misiunea Teen Challenge în Reţelele Sociale şi în mediile de comunicare tradiţionale. „Multe persoane nu cunosc misiunea. Acuma vom avea anunţuri la radio şi televiziune, folosind serviciul public de anunţuri pentru instituţiile non-profit”, comentează David cu entuziasm. O nouă etapă în viaţa lui, dar acum cu rost: de a-l sluji pe Dumnezeu la Teen Challenge, o organizaţie misionară, prezentă în 94 de ţări.

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

2 comments

  1. puiu Răspunde

    Ps.34:7, 32:8 Amin