A înviat Isus cu adevărat din morţi ???

972 1

mormantul din gradina

Sunt sigur că o astfel de întrebare sună strident pentru mulţi dintre noi. Ateul ar spune că el deja ştie răspunsul, agnosticul ar considera că este o întrebare bună, legitimă, credinciosul de rând ar spune că este o întrebare inutilă, iar credinciosul fundamentalist ar lua-o drept o insultă.

Eu personal, cred că o abordare a temei învierii Domnului Isus, dintr-o perspectivă critică, poate să fie benefică pentru toţi cei care o vor citi. Pentru cel care nu crede, ar putea să-i dărâme definitiv zidul necredinţei, pentru cel care încă îşi mai pune întrebări, să-şi găsească răspunsul la frământările lui, iar pentru cei ce cred sincer că Domnul Isus s-a ridicat din mormânt, să se întărească în credinţă.

Pentru a răspunde la această întrebare va trebui să vedem pe ce argumente ne bazăm atunci când afirmăm că Isus a înviat din morți. De asemenea va trebui să avem în vedere sursele din care preluăm aceste argumente. Sunt acestea documente autentice? Dacă sunt autentice sunt ele și credibile?

Trebuie de asemenea să avem în vedere și comentariile criticilor. Ce putem răspunde la argumentele acestora? Sunt ele bine fondate sau doar sunt făcute de dragul de a fii în opoziție cu învățătura biblică?

1. CE ARGUMENTE AVEM ???

–  Domnul Isus și-a prezis propria moarte şi înviere.
–  Domnul Isus a fost judecat și apoi condamnat la moarte prin răstignire de către Pilat din Pont.
–  Trupul Domnului Isus a fost pus într-un mormânt de către Iosif din Arimatea și Nicodim.
–  Mormântul Domnului Isus a fost găsit gol în dimineața celei de a treia zi.
–  Domnul Isus a fost văzut viu de mai multe ori de persoane diferite, în locuri diferite și în circumstanțe diferite.
–  Ucenicii Lui au început să predice învierea Domnului tocmai în Ierusalim.
–  Ucenicii au rămas fermi, în ciuda opoziției, ridiculizării, persecuției și majoritatea dintre ei au murit ca martiri.
–  Dușmanii creștinilor nu au avut nici o replică la argumentele acestora. Ei au păstrat tăcerea. (Faptele Ap. 4:5 – 10; 26:24 – 26).
–  Cei mai faimoși sceptici precum Iacov fratele lui Isus și Saul din Tars, s-au convertit în urma unei întâlniri personale cu Isus cel înviat.
–  Instituția nou creată, BISERICA, a crescut, s-a dezvoltat și a ajuns să domine lumea într-un climat de opoziție și persecuție.

2. DE UNDE ȘTIM ???

Sursele din care ne informăm atunci când vorbim despre persoana Domnului Isus, sunt în linii marii două: pe de o parte este Sfânta Scriptură, iar pe de altă parte sunt scrierile unor persoane istorice din acea vreme sau din perioada imediat următoare.

A. MĂRTURIA BIBLICĂ

– evenimentele legate de Isus au fost scrise de către martori oculari (Matei, Ioan) sau de către persoane foarte apropiate acestora (Marcu, Luca, Pavel).
– Scrierile Noului Testament au fost făcute foarte timpuriu, la o distanță în timp între 10 și 50 de ani, ceea ce face foarte improbabilă orice înflorire legendară.
– Distanța în timp între scrierile originale și copiile de care dispunem, este foarte mică în comparație cu alte scrieri antice.
– Dispunem de un mare număr de copii ale scrierilor biblice, cu o diferență netă între acestea și alte scrieri istorice antice.
– Părinții Bisericii primare din sec. II și III (Iustin Martirul, Irineu, Tertulian, Origen, Clement din Alexandria și alții) au citat atât de amplu Noul Testament (de 36 289 de ori), încât doar pe baza citatelor acestora se poate reconstitui întregul Nou Testament cu excepția a 11 versete.
– Trei părinți ai Bisericii primare: Clement din Roma – cca. 95 d.H.; Ignațiu din Smirna – cca. 107 d.H. și Policarp – Smirna – cca. 110 d.H., citează în scrisori redactate de ei pasaje din 25 din cele 27 de cărți ale Noului Testament, excepție făcând doar 2 Ioan și Iuda.

diagramà 1

 

diagrama 2

B. MĂRTURIA EXTRABIBLICĂ

–  Corneliu Tacit (55 – 120 d. Hr.) scrie în ,,Analele,, despre Christus care a fost osândit la moarte de Pontiu Pilat, procuratorul Iudeei de sub cârmuirea lui Tiberiu și că o superstiție s-a întins din Iudeea până la Roma (Annals XV,44).
–  Suetoniu – secretar al cancelariei imperiale sub Hadrian (împărat între 117 – 138 d.Hr.) scrie în lucrarea lui ,,Viața lui Claudiu,, despre creștinii care aduceau tulburări la îndemnul lui Chrestus și au fost expulzați din Roma de către împăratul Claudiu (anul 49 d.Hr. – vezi și Faptele Ap. 18:2).
–  Pliniu cel Tânăr – guvernator al Bitiniei (112 d. Hr.) îi scrie împăratului Traian despre creștinii care se adunau într-o zi hotărâtă pentru a-i cânta lui Hristos și că aceștia se angajau să trăiască o viață morală înaltă.
–  Talmudul – vorbește despre Yeshu care a făcut ,,vrăjitorii,, și a fost atârnat în ajunul Paștelui.
–  Josephus Flavius – istoric evreu (37 – 100 d.Hr.) vorbește despre Isus ca un făcător de minuni și care a fost răstignit pe cruce de către Pilat; iar tribul creștinilor trăiește și astăzi (Antichități Iudaice XVIII, 33). Tot el ne vorbește și despre Iacov, fratele lui Isus care a fost omorât cu pietre de către Sinedriu în anul 62 d. Hr. (Antichități Iudaice XX, 9.1)
–  Alte referințe: Lucian din Samosata; Thallus, citat de Iulius Africanus; Phlegon, citat de Iulius Aficanus și de Origen; Mara Bar-Serapion.

Punând laolaltă toate aceste informații de la autori necreștini iar unii dintre ei vădit anticreștini, putem reține că:

–  Isus a trăit în timpul lui Tiberiu Cezar
–  A trăit o viață neprihănită.
–  A fost un făcător de minuni.
–  A avut un frate numit Iacov.
–  A fost aclamat ca Mesia.
–  A fost răstignit sub Pilat din Pont.
–  A fost răstignit în ajunul Paștelui evreiesc.
–  Când a murit s-a produs un cutremur de pământ însoțit de întuneric.
–  Ucenicii lui au fost convinși că El a înviat din morți.
–  Ucenicii Lui au fost gata să moară pentru credința lor.
–  Creștinismul s-a răspândit rapid până la Roma.
–  Ucenicii Lui au negat zeii romani și i s-au închinat lui Isus ca unui Dumnezeu.
(acest ultim fragment a fost preluat în întregime din: Norman L.Geisler, Frank Turek – Nu am destulă credință ca să fiu ateu, pag. 223)

TEORII IMPROPRII DESPRE ÎNVIEREA DOMNULUI ISUS – ÎNCERCĂRI DE MUȘAMALIZARE A ÎNVIERII

1. TEORIA FURTULUI – se bazează pe relatarea din Matei 28:11 – 15. Este cea mai veche teorie alternativă cu privire la învierea Domnului Isus. Iustin Martirul spune că această poveste era încă vehiculată de către evrei la începutul sec. II (Iustin Martirul – Dialog cu iudeul Trifon). Oricum, a susține această teorie înseamnă practic o recunoaștere tacită a faptului că mormântul Domnului Isus era gol.

     Demontarea teoriei:

–  Mormântul a fost păzit de către o gardă romană
–  Mormântul a fost sigilat cu sigiliul roman.
–  Apostolii ar fi știut că ceea ce ei predică este de fapt o minciună, ceea ce este în totală contradicție cu comportamentul lor ulterior (opoziție, bătăi, torturi, închisoare, martiraj).
–  Toate informațiile obiective, atât cele favorabile cât și cele potrivnice primilor creștini, vorbesc despre ei ca având o viață de o înaltă ținută morală, statornici în fața suferinței și a persecuției, perseverenți în mărturisirea lor, nimeni și nimic nu-i puteau reduce la tăcere.
–  Pe cine au văzut scepticii Iacov și Saul și drept rezultat ei s-au convertit la creștinism?
–  Cum se explică referințele scriitorilor necreștini despre învierea lui Isus, precum Josephus sau Phlegon.

,,Cu greu se vor fi găsind în istoriile războaielor asemenea pilde de statornicie eroică, răbdare și cutezanță lipsită de orice șovăială. Aveau toate pricinile cu putință de a reveni cu grijă asupra temeiurilor credinței lor, precum și asupra mărturiilor cu privire la minunatele fapte și adevăruri pe care le împărtășeau oamenilor ….”   ,,A fi stăruit într-o minciună așa de grosolană, odată ce ar fi avut cunoștința ei, însemna nu doar să întâmpine de-a lungul întregii vieți, toate relele care le-ar fi fost pricinuite de oameni, venite din afară, ci și chinurile sufletești ale unei vinovății în deplinătatea cugetului; fără nădejdea unei păci viitoare, fără buna mărturisire a unei conștiințe curate, fără a se putea aștepat la cinstea și respectul oamenilor, fără nădejdea fericirii în această viață ori în cea de dincolo”. Simon Greenleaf (1783 – 1853) – profesor de drept la Harvard University

,,Dacă există un lucru clar în Evanghelii și în Faptele Apostolilor, atunci acela este că ucenicii erau sinceri. Ar fi putut fi înșelați dacă vreți, dar ei nu au înșelat pe nimeni. Ipocriții și martirii nu sunt făcuți din același aluat”. John R.W. Stott – Esențialul creștinismului, cap 4, pag. 50

2.  TEORIA UNUI ALT MORMÂNT; TEORIA MORMÂNTULUI NECUNOSCUT – avansează ideea că femeile s-au dus la un alt mormânt sau altă teorie, că Isus ar fi fost înmormântat într-un mormânt necunoscut.

     Demontarea teoriei:

–  De ce autoritățile romane sau evreiești nu au arătat mormântul sau inclusiv trupul lui Isus și să-i reducă la tăcere, definitiv pe apostoli?
–  Cum se explică implicarea a două personalități publice, deci cunoscute precum Iosif din Arimatea și Nicodim la înmormântarea lui Isus?
–  Ce logică ar mai avea atunci inventarea poveștii cu furtul trupului lui Isus de către ucenici.

3.  TEORIA HALUCINAȚIILOR – avansează ideea că ucenicii când au pretins că l-au văzut pe Isus viu, ar fi avut de fapt halucinații. Vorbind despre halucinaţii, trebuie să spunem câteva lucruri, aşa cum remarcă psihiatrii din zilele noastre.  Ei spun că o iluzie este o percepţie eronată, o reacţie falsă la un stimul senzorial. În cazul unui individ normal, această părere falsă, generează de obicei, necesitatea unei verificări prin intermediul altui simţ sau se întâmplă să-i vina în ajutor alte simţuri, confirmându-i că nu este vorba decât despre o iluzie.

     Demontarea teoriei:

–  Domnul Isus a fost văzut, a fost auzit vorbind, i-au pipăit rănile, a mâncat împreună cu ei. (Luca 24: 36 – 43)
–  Halucinațiile sunt fenomene individuale și nicidecum de grup. Domnul Isus a fost văzut de mai multe persoane în același timp.
–  Trebuiesc indeplinite anumite condiții ptr. ca cineva să poată avea halucinații: starea psihică, trecutul acelei persoane, așteptările ei, etc. O persoană normală, în condiții normale, nu poate avea halucinații. Domnul Isus a fost văzut de persoane diferite, în locuri diferite și în circumstanțe diferite.
–  Halucinaţiile au tendinţa de a reveni pe parcursul unei perioade mai îndelungate, cu o regularitate evidentă. Curios este faptul că „halucinaţiile” ucenicilor au dispărut brusc după 40 de zile.
–  Teoria contrazice schimbarea radicală a ucenicilor și nu explică mormântul gol.

4.  TEORIA MORȚII APARENTE (A LEȘINULUI) – se bazează pe ipoteza că Domnul Isus nu ar fi murit pe cruce ci doar a leșinat. Fiind pus în mormânt, aerul umed și rece al acestuia l-a resuscitat și apoi a ieșit de acolo. Această teorie recunoaște în mod tacit că Isus a fost văzut viu după răstignire și îngropare.

     Demontarea teoriei:

–  Domnului Isus i-a fost imposibil să supraviețuiască torturii dinaintea crucii și a răstignirii.
–  Pentru soldații romani, Domnul Isus nu era decât un condamnat la moarte obișnuit, ei făcându-și datoria de călăi experimentați.
–  Zdrobirea picioarelor este un fapt dovedit istoric și arheologic. Nimeni nu cobora viu de pe cruce.
–  Mărturia lui Ioan că din coastă a curs sânge și apă este o dovadă puternică pentru medicina modernă că Isus era deja mort. (Ioan 19:33 – 35)
–  Dacă ar fi supraviețuit, nu ar fi putut să se elibereze din fâșiile de pînză, nu ar fi putut ieși singur din mormânt, nu putea înșela gărzile.
–  O persoană aflată într-o asemenea stare jalnică, nu ar transmite mesajul unuia care a biruit moartea. Ucenicii nu ar fi avut niciodată nici convingerea și nici motivația să predice că Isus a înviat din morți.

CE IMPLICAŢII ARE ÎNVIEREA LUI ISUS ???

Concluzia logică înspre care ne conduc toate aceste date prezentate mai sus, este una singură: Isus Hristos a înviat cu adevărat dintre cei morţi. Nu există alte opţiuni, oricât de mult au încercat oamenii de-a lungul istoriei şi în mod sigur vor mai încerca şi alţii. Educaţi sau needucaţi, erudiţi sau profani, influenţi sau anonimi, au depus eforturi uriaşe de a dovedi lumii că ceea ce au predicat acel grup de pescari la începutul mileniului I, nu este decât imaginaţia unor oameni bolnavi, dornici de afirmare, cărora circumstanţele le-au fost favorabile. Totuşi, oricât de mult ne-am strădui, oricât de bine ne-ar fi clădite argumentele, există situaţii în care faptele vorbesc mai mult decât elocvenţa sau erudiţia. Există o componentă practică, care decurge în mod firesc din învierea Domnului Isus. Certitudinea că ucenicii l-au văzut pe Isus înviat le-a schimbat vieţile într-un mod radical. Câte vieţi au fost schimbate de atunci încoace?Sunt lucruri care nu le putem nega, deoarece vorbesc de la sine.

Dar încă nu am spus totul. Nu cred că Domnul Isus a venit ca să moară pe cruce şi apoi să biruiască mormântul doar ca să schimbe orânduirea socială şi să ne aducă un nou set de reguli după care să ne ghidăm în viaţă. Există şi o dimensiune cosmică în învierea lui Isus. De fapt aceasta este însăşi esenţa problemei. Iată ce spune apostolul Pavel:

1 Corinteni 15:12 – 22  ,,Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi Sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.  Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos,,

Romani 8:10 – 11 ,,Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi,,

Învierea Domnului Isus este garanţia că şi noi vom învia din morţi. Trebuie doar ca să credem.

M-am gândit de multe ori, cât suntem de consecvenţi, atunci când ne salutǎm de Paşte cu ,,Cristos a înviat” şi ni se rǎspunde ,,adevǎrat c-a înviat”. Oare ce ne-ar rǎspunde anumiţi oameni, dacǎ ne-am opri în dreptul lor şi i-am mai întreba încǎ o datǎ? Mulţi ar rǎspunde cǎ nu ştiu şi un procent îngrijorǎtor ar spune cǎ nu cred.

Am vǎzut cǎ toate teoriile alternative, privind învierea Domnului Isus, se prǎbuşesc sub greutatea dovezilor şi a logicii. De fapt, dovezile învierii Domnului Isus sunt mult mai multe; existǎ numeroase cǎrţi care trateazǎ problema mult mai amǎnunţit. Dar totuşi, de ce atât de mulţi oameni, nu acceptǎ acest fapt atât de bine dovedit?

În primul rând, pentru ca mulţi oameni nu pot sǎ accepte, sub nici o formǎ, acest miracol spectaculos. De fapt rǎdǎcina problemei nu se aflǎ aici, ci în însǎşi ideea existenţei lui Dumnezeu şi dacǎ nu existǎ Dumnezeu, nu sunt posibile nici miracolele.

În al doilea rând, eu cred ca mulţi nu pot sǎ accepte învierea lui Isus, din motive morale. Din punct de vedere documentar, avem un ,,munte de documente” care sǎ ateste aceste fapte istorice, cu o diferenţa foarte mare, faţǎ de alte documente care ne vorbesc despre Alexandru Macedon sau Iulius Cezar, de exemplu. Si totusi nimeni nu contestǎ consemnǎrile istorice, cu privire la aceste douǎ personaje, dar contestǎ pe Isus şi mai ales minunile pe care El le-a fǎcut şi bineînţeles pe cea mai mare dintre aceste minuni: învierea Sa din morţi. Pentru cǎ, acceptîndu-l pe Isus trebuie sǎ accepte învǎţǎtura si trǎirea Lui moralǎ. Ceea ce pentru mulţi oameni este de neconceput (Ioan 3:18,19)

Totuşi, ştiu cǎ sunt oameni care cred sincer în inima lor cǎ Isus Cristos s-a ridicat viu din mormânt. El le-a schimbat viaţa şi le-a adus în suflet o noua speranţǎ, aceea a învierii dintre cei morţi, la sfârşitul acestei lumi (Romani 8:11)

 

PENTRU CEI CARE DORESC SĂ APROFUNDEZE TEMA

Josh Mc Dowel – Mai mult decât un simplu tâmplar
Josh Mc Dowel – Noi mărturii supuse dreptei judecăţi
Josh Mc Dowel / Sean Mc Dowel – Dovezi în favoarea învierii
Lee Strobel – Pledoarie pentru Cristos
Norman Geisler / Frank Turek – Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu
John R.W. Stott – Esențialul creștinismului

Comentarii

In this article

Lasă un răspuns

1 comment

  1. strainisicalatori Răspunde

    Hristos a Inviat! cu adevarat…