38 de familii din diferite ţări sunt afectate de ideologia Barnevernet din Norvegia

Când eram un adolescent, îmi amintesc de un frate din satul vecin ce a predicat odată în biserica noastră din Isaia cap. 8, punând accentul pe acea frază „grăbeşte-te de pradă, aruncă-te asupra prăzii”. Acolo este vorba de un copil ce a primit acest nume în mod simbolic, deoarece ameninţarea Asiriană bătea la uşă, iar Israelul ce se depărtase de Dumnezeu era condamnat să asiste neputincios la invazia străină cu toate urmările ei. „Chipul lumii acesteia este o ameninţare pentru noi”, spunea fratele respectiv „şi intenţia lumii este să ne ia copiii şi uneori asistăm neputincioşi cum vrăjmaşul se aruncă furibund asupra prăzii”.

Câtă dreptate avea el atunci şi îndrăznesc să identific aici chiar şi o notă profetică. Nu este de ajuns că lumea de azi ne seduce copiii, folosind toate mijloacele disponibile şi fără să-i pese de costuri, ci în ultimul timp vedem cum strategia devine tot mai agresivă şi mai bine coordonată. Ţinta este familia, pe care au redefinit-o, i-au lărgit sensul şi i-au subminat bazele. Părinţii pot să divorţeze, mamele pot să avorteze, fetele şi băieţii pot locui împreună fără să treacă pe la starea civilă, ca să nu mai vorbim de tot ce ţine de homosexuali, lesbiene, bisexuali şi trans-sexuali.

Acum se încearcă discreditarea părinţilor care mai cred în valorile biblice ale familiei şi educaţiei, iar o ţară cum este Norvegia vrea să arate lumii că este vârful de lance în această luptă ce se dă pentru copiii noştri. Am urmărit de aproape cazul familie Bodnariu, cărora statul norvegian le-a răpit copiii, iar cazul acesta a ajuns în presa internaţională. Am citit articole în presa de limbă engleză cum este Christian Today (2 articole), The Christian Post (3 articole), Charisma News şi probabil mai sunt şi altele. Presa de limbă spaniolă de asemenea a preluat cazul, amintind aici Noticia Cristiana, Protestante Digital şi Religion en Libertad (2 articole). Ceea ce demonstrează atât amploarea pe care a luat-o acest caz, cât  şi gravitatea acestuia.

Ceea ce mi-a reţinut cel mai mult atenţia este cel de-al doilea articol publicat de Religion en Libertad, un site catolic, dar care tratează subiectul cu seriozitate, obiectivitate şi profesionalism. Articolul este intitulat „38 familias de varios países denuncian a Noruega por secuestrar a sus hijos: la turbia Barnevernet” şi parte din acest material vreau să-l pun la dispoziţia dumneavoastră în rândurile următoare:

38 de familii ce provin din Norvegia, Polonia, Lituania, Slovacia, Republica Cehă, Statele Unite, România, Brazilia, Filipine, India, Turcia şi Irak, au semnat o scrisoare de protest la începutul lunii decembrie, scrisoare ce este destinată Comisiei Europene, Parlamentului European, Papei Francisc şi Naţiunile Unite, în care sunt denunţate abuzurile statului norvegian ce le-a sechestrat copiii, pe care îi reţine în circumstanţe lipsite de transparenţă şi la limita legislaţiei internaţionale. Textul scrisorii de protest a fost trimis de asemenea tuturor europarlamentarilor.

Norvegia este o ţară ce nu aparţine Uniunii Europene, dar aceste familii, unite în platforma Stop Barnevernet, cer ca Uniunea Europeană să nu treacă cu vederea acest protest, ci din contră să facă front comun pentru apărarea acestor copii ce sunt reţinuţi fără nici o logică de către Norvegia.

Critica este dirijată în special împotriva Barnevernet, acest serviciu de „protecţie infantilă” ce îi convoacă pe agenţii de poliţie şi împreună iau copiii din familiile lor, fără ordin şi fără proces judiciar, pe care îi îndepărtează de familiile lor şi apoi îi încredinţează altor familii, fără a se trece printr-un proces judiciar complet, ci doar printr-o decizie a unei comisii interne de probleme familiale numită „fylkesnemnda”. Tot acest proces, prin care copiii sunt răpiţi din casele lor, este de o opacitate proverbială.

Copiii sugari sunt smulşi din braţele mamelor

Familii din ţări atât de diferite precum Brazilia, Filipine, India, Rusia sau Turcia se întâlnesc în aceiaşi tristă şi inexplicabilă experienţă: copiii le sunt smulşi pur şi simplu din braţele lor. Funcţionarii guvernului şi poliţiştii se arată impasibili faţă de plânsul mamelor şi bineînţeles al copiilor, pe care îi iau să-i ducă cu ei, fără ca părinţii să poată face ceva.

Televiziunile din Lituania şi Republica Cehă în special, au condamnat abuzurile comise faţă de emigranţii din ţările lor şi au difuzat materiale video ce îţi fac părul măciucă. Violenţa fizică pe care poliţia o foloseşte în astfel de cazuri este moderată, dar ruptura familială produsă este exagerată şi nu are nici o justificare. Nu există justificare de asemenea, nici în refuzul autorităţilor ca aceşti copii să fie încredinţaţi bunicilor sau altor rudenii ale părinţilor.

Şi ce este şi mai absurd, este ca doi fraţi să fie separaţi şi încredinţaţi la două familii diferite, cum este cazul fraţilor Michalak, ce provin din Republica Cehă, a căror caz Parlamentul de la Praga îl urmăreşte de aproape. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul fraţilor Bodnariu, ce au fost separaţi şi încredinţaţi la familii diferite.

O plângere fără argumente … şi poţi să nu-ţi mai vezi copiii

„Scenariul este întotdeauna acelaşi”, spune coordonatoarea internaţională de la Stop Barnevernet. „La început cineva face o plângere dar fără o bază argumentată. Părinţii stupefiaţi şi doborâţi, privesc cum le iau copiii din motive neînţelese şi la început colaborează cu autorităţile şi fac ceea ce li se spune. Urmează recomandările de la Barnevernet de a nu opune rezistenţă, de a nu face publicitate cazului şi să aştepte cu răbdare să poată să-şi vadă copiii … ce va fi de doar câteva ore pe an, şi acest lucru în prezenţa funcţionarilor Barnevernet şi ai poliţiştilor”.

Fără proces, fără dovezi –  o comisie cu puteri depline

Textul pe care protestatarii l-au trimis instituţiilor amintite mai sus, dă mai multe detalii:

„Suntem trataţi ca nişte asasini cu toate că nu există nici o evidenţă de vreun abuz fizic”, denunţă părinţii. „Nu există nici o dovadă că am fi făcut vreun lucru ilegal cu copiii noştri. Destinul vieţilor şi familiilor noastre îl decide aşa numita „fylkesnemnda”, o comisie de probleme familiale, asemănătoare unui tribunal ce dictează când putem să ne vedem copiii – dacă chiar putem să-i vedem totuşi – şi copiii noştri sunt daţi în adopţie cu forţa”.

„Aceste comisii sunt ca şi un tren ce nu mai poate fi oprit. Sunt capabili să falsifice documente şi rapoarte a experţilor şi avem dovezi concrete pe care le putem arăta”, asigură părinţii.

Şi dacă returnează un copil, nici nu explică, nici nu-şi cer scuze

„Unii dintre noi au reuşit să-şi primească înapoi copiii, chiar dacă în circumstanţe mai mult decât anormale. Nu s-a pus problema niciodată recompensării părinţilor pentru daunele aduse, nici nu s-au adus explicaţii pentru ce s-a făcut acest lucru şi nici nu ne-au cerut iertare niciodată”, se mai spune în text.

Deşi nu se specifică explicit în textul protestului, dar se pare că unele ţări mari cum este India au ameninţat Norvegia cu puternice sancţiuni economice, dacă nu returnează părinţilor copiii de această naţionalitate. Când aceştia au fost aduşi în familiile lor, nu s-au dat nici explicaţiile pertinente şi nici nu s-au cerut scuze. Dar familiile din ţările mici sau medii cum sunt republicile baltice, Republica Cehă sau chiar Polonia, ce au protestat cu putere prin mediile diplomatice şi presă, nu pot să exercite un astfel de nivel de presiune economică.

Protestatarii ştiu că cea ce ei denunţă şi încearcă să explice  este dificil de crezut. „Probabil că vi se pare incredibil şi acest lucru face ca lupta noastră să fie şi mai dură. Dar chiar şi aşa, este important să se ştie că autorităţile norvegiene, în special Barnevernet şi Serviciile de Protecţie Infantilă, abuzează în mod sistematic de Drepturile Omului, precum şi de interesele minorului”.

Contra valorilor familiei creştine

În textul ce a fost trimis papei Francisc, protestatarii mai adaugă un fragment în care se vorbeşte despre valorile familiei creştine. „Chiar dacă Norvegia nu este o ţară predominant catolică, totuşi este o ţară ce se bazează pe o moştenire creştină. Această moştenire creştină este acum grav ameninţată de tendinţa de a ignora ceea ce semnifică familia, ca şi unitate, ca şi indivizi, precum şi în societate. Sunt distruse familii nevinovate pentru „comiterea de abuzuri contra bunăstării infantile” abuzuri ce nimeni nu le poate defini. Multe familii trăiesc cu frică”.

Manifestaţii în 10 oraşe europene

Anul acesta, în 30 Mai, au avut loc manifestaţii în faţa ambasadei Norvegiei din 10 capitale europene, precum şi în unele oraşe din Norvegia, protestând împotriva sechestrului de copii mici, inclusiv a sugarilor, de cele mai multe ori fără nici un motiv, sau pentru motive absolut minore: o presupusă palmă la fund, un colegiu denunţa că un copil venea cu puţină mâncare la şcoală, cineva a declarat la Barenevernet că un copil era văzut trist … Orice lucru poate servi de scuză. Şi unui copil ce este îndepărtat de părinţii lui i se poate spune orice lucru.

Cazul cel mai recent este cel al familiei Bodnariu, creştini penticostali, de tată român şi mamă norvegiană. Statul le-a luat cei cinci copii, deoarece se pare că au considerat că familia este „prea creştină” şi pentru a demonstra acest lucru, Barnevernet ar fi făcut trimitere la bunica copiilor care a vorbit că Dumnezeu pedepseşte păcatul, lucru ce ar putea „deranja dezvoltarea copiilor”.

„Norvegianizarea” copiilor ce pierd limba maternă

Protestatarii critică în special că părinţii nu pot să-şi vadă copiii şi că aceştia sunt încredinţaţi familiilor de norvegieni şi niciodată la familii din propria etnie, obligându-i astfel să-şi piardă limba maternă, lucru ce este obţinut în doi, trei ani în cazul copiilor mici.

Sunt unii care văd în aceasta un obiectiv de „norvegianizare” radicală a copiilor din familiile mixte sau străine, din motive demografice (compensând scăzuta natalitate) sau din motive naţionalist-extremiste etnice.

Alte persoane ce au studiat fenomenul sechestrărilor de copii de către Barnevernet, au suspiciunea că motivele sunt economice: de a obţine mari cantităţi din banii publici (mai mult decât în orice ţară din lume) în teorie „pentru protejarea copiilor”, dar în practică pentru a-şi menţine structurile, salariile şi finanţarea.

Familiile norvegiene: docile sub ameninţare

Multe familii, în special când ambii părinţi sunt norvegieni, ce sunt mai docile, se tem să denunţe sau să protesteze faţă de abuzurile Barnevernet, pentru că administraţia i-a ameninţat: „Dacă faceţi zgomot, dacă mergeţi la presă, demonstraţi că nu sunteţi buni părinţi şi nu putem să vă returnăm copiii”. De aceea este mai uşor ca protestele să vină din partea familiilor mixte sau de străini.

Platforma Stop Barnevernet are membri în numeroase ţări, dar îşi centralizează acţiunile din Republica Cehă, cu Jordanka Jirásková şi eurodeputatul polonez Tomáš Zdechovský  ca şi purtători de cuvânt în instituţiile europene.

În pagina web www.stopbarnevernet.com/stories  sunt publicate 23 de cazuri ce ilustrează abuzurile administraţiei norvegiene contra diferitelor familii implicate în astfel de cazuri.

Comentarii