Deși este un subiect dificil și controversat, trebuie să știm din start un lucru: noi trebuie ca să dăm o parte din venitul nostru, Domnului. De ce trebuie ca să facem acest lucru, cum trebuie făcut, ce destinație au banii Domnului, este obligatoriu sau opțional și mai ales cât trebuie să dăm Domnului, sunt întrebările la care vreau să răspund în rândurile ce urmează. Vreau ca să precizez faptul că intru în acest subiect cu o deosebită smerenie, reverență și frică de Dumnezeu și cu respect față de toți acei care fac parte din Biserica lui Dumnezeu.
Studiind învăţătura biblică cu privire la acest subiect, am descoperit câteva linii directoare sau principii, care definesc Partea Domnului.
Principiul n.1 – Întâiul născut
Orice întâi născut este al Meu, chiar orice întâi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea. (Exodul 34:19-20)
- Dumnezeu are prioritate
Principiul n.2 – O parte din recoltă
Când veţi secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
(Leviticul 23:22)
- Trebuie să avem grijă de săraci
Principiul n.3 – Zece la sută din venit
Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. (Leviticul 27:30-32)
…. pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23)
- Zece la sută din venit este al Domnului.
Principiul n.4 (Noul Testament) – O parte din venit
Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.
(1 Corinteni 16:1-2)
- Pune deoparte în mod constant şi regulat, o parte din venitul tău, pentru lucrarea Domnului.
Ce destinaţie are partea Domnului:
- Leviţii (în Vechiul Testament); Lucrătorii din Biserică (în variantă modernă).
Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moştenire în ţara lor şi să n-ai nicio parte de moşie în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea şi partea ta de moşie în mijlocul copiilor lui Israel. Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba Cortului întâlnirii. (Numeri 18:20-21)
Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:13-14)
- Serviciul de la Templu (în Vechiul Testament); Casa Domnului (în variantă modernă).
Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. (Maleahi 3:10)
- Participarea poporului la sărbători (în Vechiul Testament); Lucrarea Domnului – evanghelizare, misiune (în variantă modernă).
Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămânţa, din ce-ţi va aduce ogorul în fiecare an. Şi să mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuiala din grâul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău şi întâii născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi întotdeauna de Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 14:22-23)
- Ajutorarea celor nevoiaşi
După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale. Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale. (Deuteronomul 14:28-29)
De ce trebuie ca să dăm Partea Domnului:
- Îl onorăm pe Dumnezeu
Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
(Proverbe 3:9-10)
1 Cronici 29:12 – 14
- Este o formă de închinare
În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. (2 Corinteni 9:11-12)
- Sprijinim lucrarea Domnului şi pe cei săraci
Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: „Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” (Deuteronomul 15:11)
- Este o sursă de binecuvântare din partea lui Dumnezeu
Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre – 2 Corinteni 9:6 – 10
Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. – Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. – (Proverbe 11:24-25)
Dar dacă nu dăm Partea Domnului ???
……iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. …….(Exodul 34:19-20). Din acest fragment de verset rezultă că ceea ce nu dăm Domnului, se va pierde.
Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.
(Maleahi 3:8-10). Deși sunt cuvinte dure, proorocul ne face să înțelegem că noi: îl înşelăm pe Dumnezeu și oprim o sursă importantă de binecuvântare.
Am auzit de asemenea că părţile leviţilor nu li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în ţinutul lui. (Neemia 13:10). Neemia a fost cel care a restabilit închinarea la Templu și i-a pus pe leviți și pe cântăreți din nou în slujbă. Deoarece acestora nu li se plătise, fiecare s-au reîntors în ținutul său și au început ca să lucreze. Rezultă de aici că dacă noi nu ne facem partea, atunci va suferi lucrarea Domnului.
Concluzii:
- Partea Domnului este o poruncă a lui Dumnezeu atât în VT cât și în NT.
- Dărnicia este evaluată nu după cât dăm (valoric), ci după cât ne rămâne nouă după ce dăm (vezi Luca21:1 – 4).
- Îndeplinirea scrupuloasă a Părții Domnului nu suplinește alte obligații spirituale și morale ale noastre (vezi Matei 23:23).
- Dărnicia nu trebuie făcută într-un mod ostentativ, ci dimpotrivă trebuie făcută discret și cu smerenie (vezi Matei 6:1 – 4).
- Partea Domnului trebuie îndeplinită voluntar, cu convingere și cu bucurie (vezi 2 Corinteni 9:7).
- Neîndeplinirea acestei obligații îl dezonorează pe Dumnezeu, face ca să sufere lucrarea Domnului și îi vom neglija pe cei în nevoi.
